Imaterial

This Is It

2009-10-12T16:31:00.000+03:00

Little wonders

2009-09-28T21:34:00.003+03:00

Despite my previous (*coughdepressingcough*) post, today I'm going to talk about happy things. I'm going to talk about those happy things that life sometimes throws our way, often without us even realizing it. Little wonders that we may not even notice, but which make our lives easier to bear with; that we may not even remember, but which leave their unmistakable imprint on the way we perceive life and all its beauty.

They may not even be big things - it may just be the smile you get from your next-door neighbor early in the morning, when you're struggling to wake up to get to school on time (or work, respectively XD), or the way the sun shines on the dirty streets or cars that you pass by on your way across town; it may be the way your mom says "I love you" and then kisses you lovingly on the top of your head, or the way your dad doesn't mind you fooling around every once in a while, acting like a 5-year-old on sugar high (and don't we all know we love doing that sometimes!); it maybe the way your friends accept your crazy, loud, occasionally obnoxious and often excessively energetic self without questioning if it's worth befriending someone like that, and how they never even mention it; it's the way you know that even when you feel down, there's always someone out there who will want to make you feel better, even if it may not happen right away; it's the way you make up with your sister after weeks-long arguments, and then just pick up where you left off like nothing ever happened; it's the way it feels to drink coffee (or cappuccino, for those of us with a distaste for coffee XD) in the morning (or late morning, respectively) and watch the people go about their way on the street below your window; it's the way you remember the good times when the bad times come, even though that doesn't necessarily make the bad times go away; it's the way we agree to disagree and know that it's okay to argue sometimes, because we always smile in the end; or the way that we just sit in silence for hours, even days at a time, and know that it was time well spent, because we don't have to say it to know that it's there; it's the uncertainty and insecurity that we grow accustomed to, because we're constantly growing and we know that they are a natural part of growing; it's the way we sometimes hurt and cry and feel like there's nothing left worth smiling for; it's the way we like to gossip and point fingers and feel bad about it afterwards, even though it's we all know that highly possible we'll do it all over again next time; it's the way that sometimes something very small catches our eye in some remarkable, breathtaking way, and we're marveled at how we never saw it before; or it may very well be the way that something breathtakingly remarkable passes completely unnoticed, like something very small that we often miss; it may be the way we're left speechless by the way humanity comes together to help those is need when the need arises, and then we question why we ever thought that humanity was a lost cause; and it's the way we don't even pause to jump right in and give a hand, as well; it's the way that new, exciting things come into our lives every day, even though sometimes we fail to notice them; and it's a myriad of other ways in which fate and people and God (or whatever other divinity - or non-divinity, for that matter-) affect us and work together to make up the mountain of experiences and memories that at the end, we call 'life'.

To me, all of those ways are marvelous and unique and worth more than any treasure out there, for they make for the best things about life.
And in their honor, today I want to bring them to our attention again, so that at least for now we can remember some of them and feel grateful that they are there, big or small, long-lasting or just fleeting moments.

Signing off, I leave you with one of my favorite singers and one of his best songs, while I go watch Gilmore Girls with sis. Oh, and that's one of the happy things, too. ^.^ Enjoy!

FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFUUUUUUUUUUUUUUU.....

2009-09-19T22:00:00.004+03:00

You know how sometimes, something happens to make you feel so bad that no matter how hard you try, you just can't get back on your feet again?! That no matter how many times you tell yourself to forgive and forget and move on so you can stop feeling like shit, you just can't?

.......

Well, yeah. Those times suck. They suck big hairy monkey balls. >_< BIG TIME!!!!! grrr.

Every new beginning comes from some other beginning's end

2009-09-18T20:25:00.002+03:00

Life's beautiful. And cruel. And crazy and wild and soft and lovely and everything else in-between. And it never ceases to amaze me how easily we tend to forget that.

Life's precious. Treasure it! And treasure the people in it, because we can never know when they'll disappear from our side. Love with all you have, give to others as much as you can and never have regrets.

In the words of the great King MJ, 'Stop existing and start LIVING!'

Signing off with a piece of musical and humanitarian masterpiece - ALL STARS Michael Jackson and friends - 'What more can I give?" Listen and learn, everyone.

MJ, Friends, Go and other Random-ings <3

2009-08-30T18:45:00.011+03:00

Long time no see, eh? XD

Yeah, it's been a while, and I won't go into details about why I've been gone and what's happened in the mean time. It's too much useless talking about the past, and I don't see a point in reliving everything just for the sake of keeping record. I think life is meant to be lived right there and then, not retold after it's passed, which is why I'll only jot down a couple of the things that I think are worth mentioning.

1) it's not news at all anymore, but I still think it's worth talking about it - the fact that MJ is no longer with us here. It was a terrible blow to (I think) everyone out there, and not something that will pass from our minds or hearts very easily, if at all. I'm not going to relive that dreadful day, or recall any of the events that followed it, mainly because it's just way too damn painful for me. Honestly. It feels like my life is split in two: the before and after. It hurts that bad. I'm sure it must sound pompous or over-exaggerating, but it's how it feels. And I don't really care what anyone thinks of me because of it. Suffice it to say that I've made my peace with it and have celebrated him in my own personal way. I know that he is happier now than he has ever been before, and I am happy, too, because I know that he deserves every last bit of it. I cannot and will not accept the fact that he's dead, because to me he isn't. Not really. Not ever. Love you for ever, MJ!<3

2) my friends have become a vital part of my life during this summer. They're funny and caring and sweet and amazing and I honestly can't even imagine what I'd do without them. They've helped me through the hard times and shared my pain, they rejoiced through the good times and dance the happy dance with me, and they were there every single other minute in-between. I may have forgotten for a while how truly blessed I am for having them -all of them, even the ones I've had some differences with- but I have been fully reminded of it and I will never again forget it. Friends truly are the most wonderful treasure a person can acquire. And I love all my friends. <333

3) my book is coming along nicely. I admit to having gone through a major writer's block a while back (and by major I mean literally MAJOR, like over a month's break :O), but I am now fully recovered and back at it. I'm not sure anymore if I can finish it by the end of October, as was the original plan (I may have aimed a little too high, LOL XD), but even if I don't, I most certainly am not giving up on it. My Children deserve my hard work and I will not let them down. <3

4) I may be trying my hand at a little bit of art, I think. I am aware that my skills in this particular area need a lot of sanding, but I think I'd like to be able to portray the things I see in my head exactly how I see them (namely my Gifted Children, cuz it seems to be so damn hard to find a suitable face anywhere out there on the entire Internet! >_<). I will need a lot of hard work and endless practice, but I think it will be worth it if I can at least sketch something nice. ^_^

5) I may also join a local GO club here in Bucharest. Together with sis, my cousins and Bebe, I attended the second day of the Japanese Week at the Rural Museum today, and had a go (yay for pun!! XD) at a couple rounds (for those not familiar with the game, wiki provides clarifications XD --> clicky) and I actually liked it a lot. I had tried my hand at it before, but not much, and definitely not aware of the proper rules. But today, and in such fun company (some guys from the Saijo Association hosted the event and they gave people some 1.0.1s on the game, as well as a lot of boards and space to play; they were really patient and kind and incredibly fun to play with, even for novices like me XD) it really began to grow on me. So I'm actually thinking of paying the club a visit and maybe even...y'know...join? Haha, I can already see myself getting whooped by all the existing members, but that's okay. I think it'll be fun nonetheless. ^_^

6) I have watched a shit load of TV series, anime and movies this summer - well, at least so far; at the moment, I'm absolutely hooked on 'The Crow' phenomena, namely 'The Crow: Stairway to Heaven' <3333 LUVLUVLUV!! For those not in the know, wiki comes to the rescue once again --> clicky. It may not be a fresh-outta-the-oven thing, but this series is gold, lemme just tell you, and Mark Dacascos as Eric Draven is pure genius. That man can turn me to a mushy puddle of fangirling swoonage like you'd never believe. LOL <3 I've also downloaded the original '94 movie, starring Brandon Lee (RIP man, you were amazing <3), as well as two of the other movies AND the original comic book. You can just imagine how deliriously happy I am right about now, yes? XD

7) last, but not least, I should mention the second RPG board that I've joined (God knows why, it's not like I don't wreak enough havoc on my already existing characters, both in the RP-verse and the book. ROFL but anyway! >:] ) as well as the twitter account that I've created (another completely senseless mystery of the completely senseless mind. o_o XD); for those interested in catching up with my latest ramblings, clicky here --> twitty.

8) oh, and I'm also looking for a job. XD Not much to say about this one, just that I need some moolah for all the things I have planned out for both my last year of college, as well as beyond. And...yes. Job hunt, hajime! ^-^

For now, that's the latest updates. Expect this place to continue to receive some more posts in the following days/weeks/months/wtvr, but at warring times depending on when/if interesting things happen. I'll try to not forget about it again, but on the other hand don't expect daily updates, either. :P

Signing off, I leave you with the intro to my beloved Crow, in the hope that the theme song will be stuck in your heads as it is in mine. Enjoy! <333

Vitas <3333

2009-03-31T00:11:00.006+03:00

Because I don't think there's a person on earth who's listened and watched him and has not yet been changed. <3 Look him up, he's definitely a keeper. Props go to Mina for getting me and Lucia hooked on this hunk'a man. <33333

For a demo, here's a couple of what I think are his best pieces so far. Of course there is a myriad of other great ones out there, you just have to start looking. And you might also want to look into some videos of the concert he held here in Bucharest on the 25th of February this year. He was amazing! Gheorghe Zamfir was a guest appearance and they actually played a well-known Romanian song, called "Lie, ciocarlie", which is actually one of Mr. Zamfir specialties. XP It was amah-zing. Here's a sample: Ciocarlia .

For now, enjoy! ^.^

[[ the video to "Opera #1" XD ]]

[[ his best live performance of "Opera #1" <3 ]]

[[ the video for "Opera #2" XD ]]

[[ his best live performance for "Opera #2" ]]

[[ the video for "The Star" <333 he looks like Keanu Reeves in some of the close-ups, don't you think? :P ]]

[[ the video for "Smile", in which he rocks that mafia suit like you wouldn't believe *drools* ]]

[[ the best performance for "7th Element" XD and my current obsession <333 ]]

Earth Hour 2009

2009-03-28T23:04:00.003+02:00

"THIS SATURDAY 28 MARCH AT 8.30PM YOU CAN VOTE EARTH BY SWITCHING OFF YOUR LIGHTS FOR ONE HOUR - EARTH HOUR."

And I did. Although mom and I were the only ones in our family actually interested in this, and although dad didn't care and turned on the lights as he passed through the rooms during that hour, I stuck by it. I turned off all my lights at precisely 8.30PM and turned them back on a little after 9.30PM. I may be just one person, but so are millions of other people all around the world. And like them, I chose to give the Earth a break. At least for an hour. I wonder how many others did it, and I wonder how the Earth looked like from outer space during those 60 minutes. I bet it was cool. XD

I know it might not have been much, but I hope it was a nice breath of darkness for Momma Earth, at least for an hour. <3

Fun fact: Romania is the only country in the world that has a website dedicated to organizing and promoting this event locally. Check it out (but only if you know Romanian, otherwise you won't get a thing it says XP): Ora Pamantului.

And you might also like to watch the official video. It says it all much better than I could.

[[ P.S.: I know I probably should have already splurged mountains of minute details and accurate accountings of my trip to Cluj from last weekend, but somehow, I don't really feel like it. And besides, I've come down with a cold the day after we got back, so I'm currently feeling even less like it. >.< However, if you absolutely really must know what happened while we were away, you can check out my sis' blog for a couple of bits. ]]

Some Lovin' <3

2009-03-16T00:22:00.002+02:00

So I've found myself hooked on QAF...all over again. XD Sis has been watching the series from the start these past couple of weeks, cuz she hasn't seen the whole thing from the start and I got her curious (*feels proud* XP). So, inevitably, I got pulled on the bandwagon and got back on the ride right along with her. Which, despite the fact that I've already finished the series like, quite a while ago, is pretty refreshing. I'm re-watching most of the important episodes or scenes all over again with sis and it's actually a nice surprise how excited I still am about the series, even after so much time since I saw the seasons that she's currently watching. It's like I'm falling in love with the story and the characters all over again, re-living the excitement and the suspense of certain plot twists and getting bitten by the bug for the umpteenth time and by God, it's all so fabulously divine! XD *giggles in a very Emmett-y fashion* I'm having such a great time again! And one of the bests things is that sis, who was initially kind of reluctant to view gay men and women the same way that I did back then, is now kind of having a change of mind. :D

Of course, as a side dish to all of this is the fact that she has now started collecting the soundtrack and we've been listening to our most beloved songs on and on for the past couple of days and trying to pin-point the scenes that went with each song and swooning over the characters in each scene (mainly Brian and Justin, like duh! <333). =)) lol And also, the Local QAF Quote-reciting Contest is now being held daily, at random hours of the day (and sometimes night), with disastrous repercussions in the form of instant mad fits of fangirly giggling and even more sessions of crazy swooning (mainly over Brian and Justin, like duh <333). But as one certain famous playwright once said, "all's well when it ends in QAF", right? XD So all's well.

Also, I've finished the batch of "Skins" and "House MD" that Irina gave me over the weekend and I just wanna say this: Chris and Maxxy are just the absolutest fucking sweetest things since chocolate on a bucket, yeah? <333 Honestly, "Skins" is a MUST SEE. Like, pronto. Sis agrees. XP
And House...I just -- I rest my case here. XD House is simply beyond words. Like seriously. That man can make a fucking cane look fucking sexy, for real. Good thing Irina's got ample supplies still to deliver, so I'm packed full for a while. :D *showers luv on the girl for being my own personal dealer <3*

Now I should go grab some shut eye, but not before I sign off with the latest finding in the QAF section, one certain music video that I think you're going to like. Enjoy and good night! ^_^

Kaida-san and the vampires XD

2009-03-07T21:00:00.005+02:00

Apparently, 'next time' came along sooner than expected! Ain't that nice? :D

So anyway. The reason for this post is to rant about the conference I attended yesterday and the movie I saw today. In that precise order. :P

The conference was a great experience. At first I was slightly reluctant to go, mainly because it was scheduled way too early for my tastes, but I eventually decided that it would be worth going, so I got up with the sunrise (so to say XP)and headed over there. The speaker, Mr. Tetsuya Kaida, General Manager of Toyota Motor Corp., was there to talk to us about "Art and Business in the Japanese Contemporary Culture", as the headline of the conference stated. The entire things is part of the series of events organized in celebration of 50 years since Romania and Japan re-established diplomatic relations. Mr Kaida didn't really know any bit of Romanian, and I'm not sure how his English was, so he spoke in Japanese the whole time and had to have this guy from his team translate, cuz he was Romanian (and a graduate of ASE, too XD). I can't really describe the entire thing, suffice it to say that it was incredibly entertaining as well as informative, and it was a really awesome experience. We saw our Japanese teacher there, too, and she seemed happy to see us, as well. Over all, it really was worth waking up that early. Oh, and for those who want an idea of what they missed, here are a couple of the videos presented: http://www.youtube.com/user/kurumafan.

Later that day, we watched Underworld: The rise of the Lycans and enjoyed the werewolves and the gore (lmao XD).

And today, sis, Roxane and I went to see Twilight in cinema. It really wasn't that much of a big deal for sis and I, cuz we'd seen the movie before quite a number of times and pretty much knew everything by heart already (Roxane, on the other hand, hadn't seen it yet), but we figured it would be a much more interesting view on a really huge screen, on high quality and with appropriate Dolby Surround sound to do it justice. And guess what? It was. <333 At least as far as a couple certain scenes were concerned, it really was worth every cent. We had the misfortune of arriving about ten minutes too late to claim our reservations, and we lost the perfect center seats we'd selected, but that wasn't such a huge drama when we were greeted by Edward's amazing topaz eyes and his glimmering diamond skin. Honestly, it was like...perfect! I could really see -and feel- the story so much more than I'd previously had on my low-quality recorded version I'd gotten off the Internet. And the sound - my God, the sound! I will never get tired of Dolby systems, I swear! Major love on those. <3

Aaaaand yeah. That's about it. Not much of a huge informative post, but who cares?! :P
And now I must be on my way. I need to bestow my darling Rae with the love and attention he so abundantly deserves, so I shall bid my adieu and take my leave. XD

Seeing you off, here's one of the songs that have been stuck in my head after seeing Twilight for the first time. I couldn't find an 'official' version anywhere, so I made my own. Enjoy! ^.^

Dead. x_x

2009-03-05T15:45:00.005+02:00

haha gotcha, eh? XP

You can relax, I'm not dead. Still kickin', thanks. :P And neither is anyone I know, so don't stress.
I've just been completely wrapped up in...well, life really. It's crazy how things kick back into gear when you think you've finally managed to slow down the pace and enjoy your time, eh? Heh...And besides, I’m not into the habit of posting for the sake of saying something, even when I have nothing to say that’s worth an entire post.

So, anyway. A recap of my latest months is at least worth a post, wouldn’t you say? If anything, at least I can properly prove that I’m not dead, nor have gone missing.

College is being a bitch again, poor thing hasn't had any in ages and it's starting to take its toll. =))) But yeah, it's not really so bad. At least not yet. :D We’re gonna have to decide on a PhD subject soon, and on the professor we want to coordinate it and all that shit, which is such a major pain in the behind for someone who’s not the least bit interested in such matters (aka moi XP) but oh, well, I’ll live it through, it’s not like it’s the end of the world, right? ;]

I'm still writing, and it's going great so far, which is a major boost for self-confidence. ^.^ I've still got a looooong way to go before I can even hope to be satisfied, but I'm getting there. :D Fun part is, I'm still discovering bits and pieces of the world and of my kids every day, so that's a lot of fun to keep me busy. I'm not gonna lie and say it's all pink and bubbly, cuz it's not. It's a lot of work and a lot of bumps to overcome - God and sis only know how many times I've thought about the possibility that maybe I'm not cut out for this kind of thing, but in the end, I've realized that it's not even about me. It's about my Children and their story and about how I'm the only one who can tell it, which makes me personally responsible for doing just that. :D And besides, there's no rush. I've actually made a deal with myself to write a little bit every day, no matter if it's a page or an entire chapter. I used to think that unless I do like a gazillion pages a day, I'm never gonna finish it, but I've realized that I don't have a deadline hanging over my head and it's not like I have to please anyone but myself with this, so it's okay if I only write a bit a day. As long as I stick to it, even a bit it better than nothing, right? :D And also, a great saying once said: "You can't edit an empty page", so yeah. I'm gonna keep at it!

On another note, we're still not sure if we're gonna make it to OtakuFest this year, cuz we're planning to go to SakuraCon, too, with a couple of friends, and that will prolly leave us broke by OtakuFest (that is, if it's even gonna happen at all, cuz there's been some rumor about not having it this year :-S). We're not sure yet, though. There are still a lot of variables we need to figure out before we can make a decision, so....yeah.

I’m still hoping to get a BJD someday, and I’m still saving up for it, although I am aware that it might take a little over a million years to actually get one. :)) but that’s okay, too, cuz I’m in no hurry about it, either.

My black days are almost gone now, which is a great relief, to say the least. :D There are still the occasional episodes, of course, but they're easier to deal with than the longer periods. Writing has been a huge part of my 'rehabilitation', which is kind of ironic in a way, but I’m glad I now have better things to fill my mind with than….well, the others. :P And also, Lars is thinking about starting his own webcomic, so his joy and enthusiasm is a huge help, too. We usually spend hours online nowadays, talking about each of our projects, ranting and raving about all the huge plans we have for them, popping ideas back and forth and giving each other feedback on progress and stuff. It’s really great fun. <3 Another very important factor is the fact that I can talk to sis about the book whenever I'm not writting, or when I just need to tell someone about all the stories and random scenes that keep popping in my head all the time. You have no idea what a relief it is to have someone there to listen to all your wild crazy fictional fantasies anytime you feel like sharing. Real major sanity-saver right there. XD *huge hug for sis* <333 And then last, but not least, there are my friends over here, my wonderful, caring, brilliant friends who keep me floating everyday. I honestly have no idea what I'd without them to share life with. I owe a lot to my friends - all of them, abroad or...local, so to say. :P <33

Japanese is going good, as well, which makes me very excited. We’re learning a lot of new things at a much quicker rate than before, which is fun, albeit challenging. :P We’ve also started this ‘game’, if you will, where each week teams have to present something Japan-related to the rest of the class: from bits about traditional culture, to a more modern look on Japan, we have to each come up with something to tell the class about. Last week we’ve had two girls talk about the Visual-key movement and they brought pictures, info, even bits of songs from a couple of bands to exemplify the topic. It was so much fun. I was thinking of talking about cosplay when my turn comes, hopefully with sis. I reckon it would be very interesting to see their faces when we show them our cosplay of Rukia and Senna from last year’s Nijikon. XP And I was also thinking of maybe bringing in my costume, to properly illustrate the notion. Wouldn’t that be a kick? :))

I've decided to keep my layout for a while longer, after all. Yeah, so it's not exactly my style and it's way too pink for my tastes, but what the heck. It's kinda cute in its weird, girly kind of way, it's very neat and tidy and besides, cheery blossoms = ALL WIN no matter how you look at it! =)) So I think I'll live. :D

Oh, and also, I'm gonna be posting in English from now on. For one, because it's much more comfortable for me than Romanian (weird, I know, but you should have gotten used to my oddities by now XP and if you haven't, then get on it pronto!) and for the other, because I'd like for my foreign readers (however few they are) to not have to grow gray hairs trying to decipher what the hell I'm saying. XD So yeah. If you can't understand, grab a dictionary. :P Or just stop reading this blog altogether. I don't mind, really. ^.^

Anyway. That’s about it for now. Hope this is reassurance enough that I'm still alive and (reasonably) well. :D Until next time (hopefully in the not too distant future), take care, luvs! <3

I'm seeing you off now with a 2 in 1 of my latest obsessions: Blue October (long time runner XP) and Twilight (say what you will, it still won't change the fact that I like the books, as well as the movie XD). Enjoy!

The end

2009-02-02T21:49:00.000+02:00

Si iata ca s-a sfarsit si sesiunea asta. *phew*

Prea multe n-am ce zice, in afara de faptul ca sunt multumita de rezultate. Bineinteles ca au existat si mici hopuri, insa per total, am sufletul impacat ca am facut ce am putut eu mai bine si semestrul I se incheie astfel cu brio. :D

Ceea ce da lucrurilor o nuanta si mai placuta de roz este faptul ca finalul sesiunii l-am sarbatorit in Laptarie, sambata seara, la meet-ul anime-mania. Primul la care am participat, insa cu siguranta nu va fi si ultimul. Cu atat mai mult cu cat de vreo saptamana si ceva sunt membru legitim al site-ului, asa ca am tot dreptul (datoria, chiar! XD) de a participa la viitoarele meet-uri.

N-am cuvinte sa descriu seara de sambata, insa pot spune ca mi-a depasit detasat orice asteptari - si sincer, aveam oarecare asteptari. A fost fantastic. Am revazut o multime de lume cunoscuta -prieteni dragi pe care nu-i mai vazusem de ceva vreme si de care mi-era un dor nebun-, insa am cunoscut si o mai mare multime de lume noua, oameni incredibili, unii pe care ii stiam doar ca ID-uri de devArt sau din alte cunostinte, iar altii pe care abia ii descopeream atunci - care mi-au redat zambetul in suflet si m-au facut sa-mi reamintesc de ce iubesc eu oamenii. A fost o seara de neuitat, plina de rasete, galagie, conversatii, display de talent artistic din toate partile (bineinteles, nu s-a putut fara sketchbook-uri nici de data asta XD), bautura si dulciuri (am sarbatorit zilele de nastere ale Irinei si Luciei, care au fost in sesiune), muzica buna (Directia 5 avea concert in noapte aia si au facut repetitii pe toata durata meet-ului XD yey, free music!!!) si cea mai buna dispozitie. Raluca si Laura au drop by la un moment dat, si ne-au asigurat de participarea lor la Cluj, in cazul in care mergem intr-un weekend convenabil, si am cunoscut-o in sfarsit si pe Mihaela din Constanta - da, aceea Mihaela. =)) A fost...interesant, cel putin. XD

Dupa meet, o parte dintre noi au luat drumul KFC-ului pentru "cina", dintre care cativa s-au reorientat pana la urma spre 'concurenta', si anume Mc'-ul. Pana la urma tot ne-am reunit cumva la Mc', cel putin cu unii, si acolo am incheiat si noaptea, printre McToast-uri, cartofi prajiti si Cola (I swear, fries and mayo have never looked so kinky than on that Saturday night XD), dupa mai bine de 6 ore de cand eram impreuna. <333

Duminica s-a repetat figura, insa de data asta intr-un numar mai mic, si intr-un timp relativ mai scurt. Scena de desfasurare - tot Mc'-ul; meniul - tot McToast, cartofi si Cola, insa de data asta ne-am strans sa ne relaxam si sa ne reincarcam bateriile epuizate complet ieri. Si azi, din nou, tot la Mc', insa in numar si mai restrans, si pe meniu de McSunday si Cola, provided by Bebe. XD

A fost un weekend (si un pic) de vis, and that is not an underestimation. I really, honestly needed to get out and see people, and these people have given me exactly what I was craving for. Din pacate, sambata seara mama ne-a anuntat ca se gandea sa-si ia concediu de vreo patru zile si sa dam o fuga pe la munte pana dla sfarsitul saptamanii. Needless to say, chestia asta mi-a picat complet nasol dupa o asemenea zi, cu atat mai mult cu cat atat eu, cat si Ina, ne facusem o mie si una de planuri pentru vacanta asta, planuri care au fost complet spulberate o data cu acest anunt. Asta ca sa nu mai mentionez ca daca ei vor sa stam pana duminica, inseamna ca o sa ratam meet-ul de sambata viitoare, which sucks major. =(( But oh, well. There's nothing I can do about it now, so I guess I'll just have to make the best of it and look forward to the meet after that. And besides, it's not as if I can't talk to them on the phone or online, despite the fact that I'll be hundreds of miles away...right? :D

Yeah. Anyway. Acum cica ar trebui sa ma culc, si sa incerc sa ma odihnesc un pic in cele sase ore cat mai am pana va trebui sa ma trezesc din nou si sa o iau la drum. *le sigh*

O sa incerc sa vad cum pot prinde niste wireles pe undeva si sa va tin la curent cu desfasurarea "aventurii", but I can't make any promises.
Wish me luck, minna-san!
See ya soon, I hope! ^.^ <3333

Baby's back!

2009-01-22T11:14:00.004+02:00

'Nuff said. <333333333333333

Pretty much one of the only really good things that have happened in this entire frikkin' stupid exam period. *-*"
Other than that, it's just studying, studying, studying, and (wait for it....wait for it....) MORE studying. x_x yeah. Cue on overexposure right about this moment. Seriously, I'm this close to going mental. @_@ Though most of it has payed off so far, so I can't really complain. My grades are higher than they were last year around this time, which can only be a good thing, right? And I've only got two more exams to live through, which is not that bad, considering what I've already gone through so far, so I think I'll be okay. XD

Anyway, I just wanted to put that printscreen up to celebrate the return of my dear Larsie-kun, whom I've missed so effin' much, like you couldn't believe, seriously. AND best part is, he's gonna be around from now on, cuz he's got his internet connection set up properly at his new place, so I'mma have him back! <333 yey!

And now it's back to (yes, you got it right =_=) some more studying for this little critter. XP
Keep your fingers crossed for me tomorrow!
Toodles!<3

La Multi Ani, Ioana!

2009-01-07T21:04:00.007+02:00

Ioana e fericita azi. :D

N-a mai blogait de multa vreme, insa asta nu-i o problema. A fost ocupata cu viata, asa ca se intelege. Vacanta de iarna a venit si a trecut, si bineinteles a fost prea scurta. A apucat sa se odihneasca, dar si sa se distreze, si a reusit sa-si duca la bun sfarsit majoritatea planurilor facute pentru vacanta, insa bineinteles ca au fost si lucruri pe care si-ar fi dorit sa le faca si n-a apucat. Craciunul a fost calduros si dulce, iar Anul Nou, galagios si exploziv.

Acum a reinceput facultatea, insa nu-i asa de rau precum ar fi crezut. Sigur, faptul ca a aflat de partialul la Stiintele Marfurilor cu doar o zi inainte de data sustinerii si drept urmare a trebuit sa invete aproximativ 60 de pagini intr-o seara si o dimineata n-a fost chiar asa de placut, insa a trecut si de partea asta cu bine si acum e multumita - oricum, la primul partial a luat o nota mai mult decat multumitoare, asa ca nici cel mai rau scenariu n-ar fi chiar asa de sumbru.

Iar astazi....ei bine, astazi a fost ziua mea de nastere. Si ziua mea de nume. :D Stiu, 2 in 1, sunt schmekera, neh? :P
True to tradition, n-am sarbatorit-o prin nimic special. Initial chiar nu aveam de gand sa fac nimic astazi, absolut nimic, din motive mai mult sau mai putin coerente pentru observatorul obiectiv - insa imi pare bine ca n-am dat curs acestui plan.
Am primit si ceva cadouri, insa nu asta e important. Important e faptul ca acum am oficial 21 de ani, ca am trecut celebrul 'prag' de varsta, ca de-acum incolo pot conduce si pot consuma alcool si droguri in mod legal oriunde as fi in lume -de la SUA sau Caraibe pana la Filipine sau Alaska-, nu ca m-as atinge vreodata de droguri (sau de volan for that matter, cel putin nu candva curand), si poate cel mai important, important e faptul ca am avut parte de o zi in care am avut deplina libertate sa fiu fericita pentru mine.

Si am fost fericita. Pentru ca desi m-am trezit la 6 dimineata sa merg la cursuri, Ina m-a intampinat chiar si la ora aia cu un pupic si un "La multi ani!" miorlait printre ultimele umbre de somn; pentru ca la facultate m-au intampinat fete zambitoare care mi-au urat sincere felicitari; pentru ca Denise m-a tratat cu ciocolata amaruie, pentru ca stie ca e preferata mea; pentru ca am scapat de cursuri devreme si dupamiaza ne-am intalnit cu Ioana, scumpa mea tiza si sarbatorita astazi, de asemenea, si pentru ca am petrecut restul dupa-amiezei cu ea; pentru ca am stat de vorba cu orele, si am cochetat cu chelnerul si am facut poze in Pizza Hut; pentru ca am apucat sa-l vad pe Stefan, noua cucerire a Ioanei, care e un dulcic si jumatate (good catch, hun! ;] ); pentru ca am bantuit prin Bucuresti dupa pizza, si desi imi era frig si-mi inghetasera obrajii, nu ma puteam abtine sa nu rad la incercarile Inei de a o convinge pe Ioana sa stea la poze; pentru ca am facut pe modelul pentru Ina, si chiar mi-a placut; pentru ca am facut pe modelul cu Ina, si mi-a placut si mai mult; pentru ca tata nu si-a mai luat de baut azi si a ras si s-a bucurat impreuna cu noi; pentru ca m-am apucat sa ma joc din nou cu chitara, si desi degetele mele sunt inca mult prea scurte pentru astfel de proiecte indraznete, incerc totusi sa ma invat sa am rabdare; pentru ca pentru o zi, am uitat de grijile facultatii si iminenta sesiune care se apropie cu pasi repezi....pentru toate astea si pentru inca mult mai multe sunt recunoscatoare cerului care mi-a dat ziua de azi si m-a convins sa ma bucur de ea.

So in the end, my birthday was incredibly perfect and the silly wish that I was gonna wish will have to continue to be kept under lock and key. :D Looking forward to next year. :P

Asadar, Ioana e fericita azi. Si acum o sa inceteze sa se mai refere la ea insasi la persoana a treia. XD

La Multi Ani, Ioana! :*

Film, oameni, energie si gauri in palma :D

2008-12-13T12:42:00.003+02:00

Mda. Asadar si prin urmare, ar cam fi cazul sa mai postez ceva, neh? Nu de alta, insa am multe de zis si nu vreau sa le uit. :D

Saptama asta a fost o nebunie continua, atat la propriu, cat si la figurat. De la facultate, cu proiectele, agitatia si stresul aferente, la probleme cu firma (mare motiv de nervi pentru tata => si mai mare motiv de stres pentru noi X< ), la sosirea (in sfarsit!) a tabletei grafice a Irinei si pana la Festivalul de Film Japonez si reuniunea cu prieteni dragi noua (si de asemenea, intalnirea unor oameni noi, fantastici si la fel de nebunatici ca si noi :P) incluzand toata agitatia care e inevitabila la o astfel de ocazie. E foarte mult de povestit la capitolul asta, insa nici daca as incerca, nu cred ca as reusi sa va descriu exact cum a fost saptamana asta pentru mine. Suffice it to say, though, that I've created many wonderful memories that I will never forget and I'm ever so thankful for that. ^.^

Festivalul in sine a fost un succes, dupa parerea mea. Au fost proiectate filme de calitate, unele mai bune decat altele, dupa cum era si de asteptat, de altfel, insa per total a placut publicului. Titluri de remarcat ar fi "Always SANCHOME NO YUHI", "CHIRUSOKU NO NATSU" si "FUTARIBIYORI", care au fost, conform parerii generale (si subscriu la aceasta) cele mai bune filme din toate cele prezentate. Asteptam urmatoarea editie, de preferat cat de curand. ^.^

Cu ocazia asta, I got myself a notebook from Raluca, which made me really happy! Din modelul pe care il vroiam eu nu le mai ramasese decat un exemplar, care a fost dat inainte sa apuc eu sa-l comand, insa ea a facut in asa fel si mi-a mai adus unul intr-una din serile in care a venit la film! Yupeee! "Lady in waiting" is now mine for keepers! \:D/ *does the little happy dance* Ne-am reintalnit, de asemenea, si cu Lucia (Elafros de pe deviantart, pentru cine cunoaste), Florin (Sentaro de pe Project Sakura) and we also got to know Miku (geisha de la Niji), Shin (tot de pe devart), Bebe (un amic de-al Luciei), Iulia (friend of Raluca's) si o a doua Lucia (Yume-no-Hime de pe devart). They were all wonderful people and we had such a great time hanging out and talking and sharing interests and laughing like crazy kids down the streets at night. :))

Am cunoscut in ultima seara a Festivalului (printre altii) si doi dintre membrii Cosplay Society (trupa de cosplay care a castigat premiul doi la concursul pe grupe la Niji), namely Caro and Motzy, which were really super amazing people and who apparently seemed just as thrilled to get to know us as we did them. :D M-a surprins un pic cat de entuziasmati au fost ca ne-au cunoscut, cuz after all, noi eram practic niste nimeni pe-acolo. N-am participat la concurs la Niji, n-am facut nici un cosplay foarte stralucit pe parcursul conventiei, n-avem nici photoshoot-uri si nici o identitate propriu-zisa ca si trupa de cosplay...so we were basically just a couple of girls that cosplayed for two days at some convention. Why so excited to meet us? @_@ But apparently, they were, and apparently, they loved our cosplay, and it kinda made me feel good, for some reason. ^.^ So good, in fact, that sis and I did a little talking at home that night and decided to revive our cosplay team. :D We are now called FTL, un nume care are mai multe semnificatii, insa asta ramane surpriza. :P

Ieri ne-am intalnit din nou cu Motzy, Caro, Lucia si Bebe and we just hung out for a couple of hours. Am vorbit despre vrute si nevrute, am ras, am primit cadouri (un manual de japoneza de la Caro, cu care am vorbit despre pasiunea noastra comuna pt aceasta limba si foarte multe merchandise marca Anime Mania de la Bebe), am dezbatut spiritul artistic al lui Motzy, mi-a povestit despre ideile lui pentru o viitoare manga si chiar o carte of sorts, am comandat frappe-uri pe banda rulanta si am sacrificat o portocala pe altarul artei, in onoarea Luciei si a lui Motzy, care ne-au si incantat cu niste display-uri de talent. :D Eu si Ina i-am dat un commission pentru o scena dintr-unul din cosplay-urile noastre (yaoi stuff la greu :X I know Cedik’s probably rolling his eyes at me at this point, which is why I’ll kindly ask him to turn a blind eye on this one, kay? :D) si i-am urmarit progresul pana a venit vremea sa plecam. Am condus-o pe Caro pana acasa, ca sa vedem unde sta si sa stim unde venim azi pentru meet-ul de repetitie al Cosplay Society, la care ne-a invitat sa asistam. Faza cea mai tare (or...kind of not -.-") a fost ca la un moment dat, am trecut pe langa un gang ingust in care era un caine. Eu vad sus-numit caine si zic "Uuuh cateeel! Buna!!!" Catel ma vede si face "*hap*" in mana mea, dupa care ma latra de mama focului. Apparently, ma muscase destul de nasol, insa pe moment n-am realizat exact cat de grav era. Abia dupa vreo zece metri, cand m-am uitat mai atent in lumina unui stalp de iluminat, am observat ca de fapt imi gaurise palma destul de bine, all the way through skin and fat tissue, almost to the muscles. As minti daca n-as recunoaste ca am intrat intr-o oarecare panica, mai ales datorita faptului ca nu puteam stii daca acel caine era sanatos sau nu, which could have been very dangerous for me. So...yeah. You can imagine what I was going through at that moment. x_x Noroc cu oamenii astia grozavi cu care eram, care m-au linistit in aceasta privinta (sau cel putin au incercat...insistent chiar :P) si m-au convins sa nu ma gandesc la ce poate fi mai rau decat daca ajung in aceasta situatie. Pe drum spre casa am 'aranjat' un pic povestea, ca sa le pice bine si alor mei, excluzand faptul ca am fost muscata in drum spre casa lui Caro si corectand cu varianta unui incident in cartier, which is a little easier to take. Anyway. Tata s-a ocupat de gaura din palmea mea, mi-a curatat-o, mi-a tratat-o si mi-a bandajat-o. XP Faza cea mai tare a fost la curatat, cu spirt, bineinteles, ceea ce nu a fost chiar simplu – si nici placut. A fost cam asa:

Eu: “Da’ sa nu bagi spirt, pentru ca stii, e rana deschisa, si poate sa nu fie bine sa bagi spirt peste o rana deschisa, asa ca nu baga spirt, bine?” :-S

Tata: “Hai, mah, lasa-ma ca stiu eu ce fac. Tu stai cuminte acolo.”

Eu: “Dar…”

Tata: *ignores me as he gets stuff ready to clean the wound* "Bine, acum nu te uita."

Eu: *stares intently*

Tata: "Ioana, nu te uita, am zis!"

Eu: *keeps staring*

Tata: *drenches wound in medicinal alcohol*

Eu: &$$@#%%(^*#%#$@^#&$%$%#^!!!! X_X *grabs hold of wrist till nails dig into flesh*

.…moment in care mama si Ina au venit sa ma tina de vorba si sa-mi distraga atentia de la ce facea tata acolo in palma mea, which kind of worked, at least to a certain point. My wrist still got marks, tho. -.- XP Din nefericire, gaura e cam adanca, ceea ce inseamna ca o sa treaca o vreme pana se vindeca, ceea ce ma cam incapaciteaza un pic, seeing as I'm right-handed. Din fericire, insa, un prieten de-al lui tata, care e veterinar, a zis ca daca nu ma doare si nu se umfla pana a doua zi, I'm relatively safe. Pana acum n-a fost cazul, so I say I'm clear. :D Atata mi-ar mai fi trebuit, sa ma doara - or worse, to need stiches. *shudders* A, si de asemenea, o vreme n-o sa mai pot scrie bine, asa ca o sa ia Ina notite la cursuri si pentru mine *puppy dog eyes at sis* si de asemenea, cu aceasta ocazie mi-am castigat titlul de 'rezident werepup in the making'. :-> :D I’m looking forward to the blood. >:) XD

Azi am revenit la Caro acasa, desi toata ziua a plouat oribil si a batut un vant de-ti ingheta sufletul in tine. Eh, ce nu facem noi pentru oamenii pe care-i iubim? :D Da, da, stiu, m-am atasat cam repede de ei, da' ce pot sa fac? Mi-au intrat sub piele. ^.^ Am ajuns relativ repede, considering the freakin' weather, si am stat o vreme doar cu Motzy si Caro, pana s-a mai adunat trupa. N-au venit toti cei asteptati, insa cei care au venit au fost mai mult decat suficienti pentru a intretine atmosfera si a oferi un spectacol pe cinste. Repetitii n-au facut prea mult, pentru ca erau prea putini, insa chestia asta n-a contat chiar atat de mult. In rest ne-am jucat, ne-am prostit pe-acolo ca niste copii mici, am mancat turta dulce, am facut poze si am repetat alaturi de ei coregrafiile lor sau ale altora, am ras foarte mult si ne-am simtit fantastic. Motzy ne-a dat schita desenului inceput ieri si promisiunea de a si colora versiunea finala, pe care o are in curs de lucru, iar noi am incercat sa-l aparam de abuzurile colegelor de trupa, sarmanu' baiat fiind, dupa cate se pare, tinta preferata a tuturor tipelor. XD Ne-am distrat de minune si nici n-am observat cand s-au dus mai bine de patru ore. La final am facut cateva poze de grup, ocazie cu care am aflat ca am fost oficial co-optate ca si 'membri onorifici' ai Cosplay Society. ^.^ Kawai, desu ne? :D

Maine ne intoarcem acolo, de preferabil mai devreme decat azi, sa-i vedem pe toti la repetitii, caci se pare ca maine se da adunarea pe bune. I'm actually looking forward to the real thing, not to mention seeing them again. XD They're growing on me and although at first sis and I were adamant about not joining their group, after today I'm starting to think about how it would actually be like if we did. Nu neg faptul ca ar exista unele mici-mari probleme si de asemenea as uri daca s-ar ajunge vreodata la o alta situatie cum a fost cea cu Mihaela (Rukia din grup) si as ajunge sa regret ca m-am alaturat, insa in acelasi timp nu ma pot abtine sa nu ma intreb cum ar fi....

Eh, pana una-alta, trebuie sa dorm acum si mai vedem pe parcurs cum decurg lucrurile. Oricum, pentru moment am lucruri mai importante la care sa ma gandesc, asa cum sunt spre exemplu cele doua proiecte monstru la care eu si Ina trebuia sa continuam sa lucram azi si de care, bineinteles, nu s-a atins nimeni. :)) Sau faptul ca avem o mie si una lucruri de rezolvat incepand cu saptamana care vine si pe care nu stiu inca cum o sa le dam de cap. A, sau, bineinteles, faptul ca mai e o saptamana pana vine Craciunul (\^.^/ wooooooooo!!!!!!), which is my favourite holiday of the year and which I'm very much looking forward to. :D

In loc de final, va las melodia pe care o sa adorm eu in aproximativ 10-15 minute. XP See ya soon!

"Karisuma"

2008-12-07T00:16:00.003+02:00

Sau "A doua seara a Festivalului Filmului Japonez".

A fost super tare. Initial nu stiam daca o sa putem ajunge macar in seara asta, si sincer, nici nu planuiam asta. Insa pe dupa-amiaza a venit Dan pe la noi sa ne aduca daruri de Mos Nicolae (yes, we're incredibly spoiled by our family, I know XD I feel that we don't deserve so much, but they never listen, no matter what we say) si i-am mentionat asa, in treacat mai mult, de Festival. Am vorbit un pic despre asta, insa n-am facut mare caz. And then next thing we know, mai pe seara ne suna Dan sa iesim la film. And we were like 'O.O what?'

Bineinteles ca n-am mai stat pe ganduri si am tulit-o. Am reusit sa trecem si prin tata, prin tot si duse am fost. I-am luat pe Dan si Elena de acasa, apoi la TNB ne-am intalnit si cu Roxana si apoi am bantuit un pic pana am gasit sala. It was hilarious, you should've seen us. :)) But in the end we found it and we were in.

Inauntru ne-am intalnit cu Florin, aka voluntarul minune de la Niji, care mai sa nu ne recunoasca fara costumele de cosplay. :P Am stat un pic de vorba, dupa care ne-am intreptat atentia catre dificila sarcina de a ne gasi locuri, intrucat la 7 fara un sfert, cand am ajuns noi, deja se ocupasera cam trei sferturi din scaune. Iar o alta cincime era rezervata pentru cei ce urmau sa vina un pic mai tarziu. Eh. Intr-un final ne-am gasit locuri libere pe la etaj, insa nu pe scaune, caci nici acolo nu prea mai erau libere, ci pe culoarul liber din fata primului rand, pe un fel de 'extensie' a podelei. Whatever. In mai putin de zece minute, si zona asta era ocupata, which was actually hilarious, if you think about it. There were so many people in there, de la pusti de liceu pana la mosulici de 70-80 de ani. And I'm not kidding, chiar am vazut un astfel de mosulic pe cand ma chinuiam sa ies, la sfarsitul filmului. It's amazing how many different types of people share the same passion as the rest of us kids. XD A, si am vazut-o si pe Lucia (Elafros) la un momenta dat, insa n-am putut sa strigam dupa ea, pentru ca ea era la parter si noi sus, si ar fi fost un moment cel putin ciudat. XP

Filmul in sine s-a intitulat "Charisma" si mie mi s-a parut misto. Bineinteles, a avut si parti bune -ca de exemplu povestea, si cantitatea de materie cenusie necesara urmaririi si intelegerii plot-ului in sine, which is always a big plus in my books :D a, si replica cea mai tare din tot filmul: "Anata wa Charisma desu." <3 style="font-style: italic;">really cool scene :> - dar implicit, si parti mai putin bune, precum prezenta unor scene un pic confuze, sau dificultatea de a intelege motivul pentru care majoritatea personajelor a fost decimata fara mila, unele dintre ele fiind omorate in niste moduri cel putin absurde, IMO o_O. Per total, insa, a fost un film bun. La iesirea din cinemateca l-am vazut si pe Reactive prin multime, si pe Alexander si Maki, plus pe Florin din nou.

Definitely looking forward to tomorrow. And the rest of next week, too, obviously :D

Acum e foarte tarziu si eu stau in pat in pijamale, cu Earl in brate, chinuindu-ma de cateva ore bune sa lucrez ceva la CC. Insa, avand in vedere ca scriu acest post instead of actually working, va puteti face o idee despre cum merge treaba, nu? :P Adema imi canta in player ceva despre "The way you like it" and I'm like 'yeah, the fuck I like it, I'm frikkin' stalling here! =))'
Eh. Nu-i nimic, maine o sa am mai mult randament. Seara asta m-a alimentat cu energie cat pentru o intreaga saptamana, asa ca o sa am cu ce sa lucrez. XD

A, si inca ceva: Ioana, maine la 6 jumate cel tarziu tre' sa fim in sala, sa ne luam locuri ca lumea. Si Irina, please please please free your schedule si vino si tu!!! *gives you the sweet puppy eyes, cuz no human live can resist them* XD

In loc de final....erm...Oyasumi, minna-san! XD
Props go to whoever knows what that means. Si nu, fetele mele de la japoneza nu se pun. Si nici google-ul, cuz that's cheating. :P

Mos Nicolae XD

2008-12-05T18:16:00.001+02:00

A venit mai devreme anul asta. :P Mai exact, acum vreo 2 ore.

Din pacate, a venit si cu un moment mai blah, pe langa cadourile aferente (de ce inca ne mai aduce cadouri, nu stiu, dar nici nu ma apuc sa comentez XP). Jumatatea mai putin placuta e ca n-am mai mers la film in seara asta; prima proiectie din cadrul Festivalului de Film Japonez cel mai probabil ca s-a terminat deja la ora asta, si noi n-am putut sa mergem, pentru ca pe tata l-au apukt figurile acum cateva zile si ni s-a pus impotriva. X< Faza asta ma demoralizat oarecum, pentru ca eu chiar vroiam sa merg...

INSA in seara asta si-a recompensat minusul cand, impreuna cu mama (de fapt, la ideea ei) s-a prezentat cu un aparat foto la noi. XD Yep, I know, finally! hehe. E un Panasonic DMC-LZ8, 5x zoom optic si 8.1x digital, LCD de 2.5", argintiu, dotat cu multe optiuni de fotografiere si inregistrare video si pe deasupra, cu un card de vreo 2 GB si foarte multa hartogarie, inclusiv manuale de utilizare in niste limbi de stai in cap. And I mean that literally, ca nici macar nu scrie cum se numesc respectivele limbi. O_O XP.

Dragut. XD Abia astept sa-l scot la testare. *nudge nudge wink wink la cine se prinde* haha, I'm so obvious, right?
Partea buna e ca...pai, nici nu stiu de unde sa incep sa va povestesc exact cat de folositor ne e, si mie si Inei, un asemenea aparat, dar cine ne cunoaste si ne stie pasiunile si planurile de viitor isi poate face o parere.

Si tot azi m-am hotarat sa-mi iau o BJD. XD Sounds kind of silly, I know, but I dun really care. Mi-au placut din prima secunda in care am aflat de ele, iar acum ca fac si proiect la Sisteme Informatice tot pe aceasta tema, si m-am documentat in mai mult detaliu decat am facut-o inainte, ideea de a-mi lua una imi surande inca si mai mult. Nu stiu exact nici cand, nici cum o sa fac o astfel de miscare, avand in vedere ca preturile variaza foarte mult de la fabricant la fabricant, si pe deasupra, ca o astfel de papusa nu inseamna numai corp si cap, ci si muuuuulte multe alte accesorii (vezi face up materials, mentainance tools and the sort), acelea adaugand la randul lor la pretul total...insa intr-o zi o sa fac si asa ceva.

Poate n-o sa-mi iasa nimic la faza asta, din punct de vedere practic si/sau financiar, sau poate ca da. Nu stiu. Ideea e ca nu vreau sa ma trec un 'what if' pe lista. Vrea s-o vad reala. =]

Acum mi-e bine. Am fursecuri in forma de nuci langa mine si "Unfurl" pe Winamp si mi-e bine si caldut. Da, Katatonia din nou, pentru a treia zi consecutiv. XD ce vreti, cand imi ramane o melodie blocata in minte, pai imi ramane, nu gluma! =))) e a doua oara cand mi se intampla o faza ca asta, dupa "Mora" a lui Sonny Moore. That was a phenomenon, seriously - even got sis hooked, out of all people! =)) lol.

Props go to Cedik for providing me with such addictive goodies. :P

In loc de final, luati de vizionati si ascultati, si aveti grija sa nu va ramana si voua blocata pe sistem. XD

Frica...

2008-12-03T23:10:00.006+02:00

De nimic nu mi-e frica in lumea asta asa cum imi este de trei lucruri: de Dumnezeu, de moarte si de durere.

Primul, cred ca se intelege de la sine. Poate n-oi fi eu cea mai evlavioasa persoana, insa un lucru il stiu sigur: nici eu, nici orice altceva din lumea asta n-a aparut din nimic si nici asa, aiurea. Totul in lume are un sens si acela ii este dat de o autoritate ce se situeaza mult deasupra capacitatii vreunuia dintre noi de intelegere, o putere pe care nici nu putem sa incepem sa ne-o imaginam; insa ea exista, si ni se infatiseaza in fiecare zi, in fiecare lucru din jurul nostru, in fiecare eveniment pe care il traim si fiecare persoana pe care ne este dat sa o cunoastem. Asta am crezut de cand ma stiu, asta cred si acum si tot asta voi continua sa cred pana la cea din urma suflare. Acesta este Dumnezeul meu: nevazut si neinchipuit, insa mereu acolo, undeva, peste tot, in lume. Lucreaza in moduri nebaunuite si de aceea il venerez, si tot de aceea mi-e frica de el. Poate 'frica' ar fi putin cam mult spus, totusi...nu stiu. Nu pot explica in cuvinte.

Cu moartea, insa, e o alta poveste. Moartea ma ingrozeste...vorba aia, 'de moarte'. Sfarsitul ma ingrozeste, finalul absolut al tuturor lucrurilor, cunostiinta faptului ca intr-o zi, mai devreme sau mai tarziu (nici nu stiu exact care situatie ar fi mai buna), voi inchide ochii si nu-i voi mai deschide niciodata din nou. Ca lumea din jurul meu, amintirile mele, sentimentele si trairile mele se vor intuneca intr-o zi si nu vor mai reveni niciodata. Ca toti cei dragi mie nu-mi vor mai zambi niciodata si ca nu voi apuca sa le mai aud vocile. Ca nu voi mai reusi sa duc pana la capat cele incepute, sau sa termin cele ce erau aproape terminate, sau sa mai apuc vreodata sa ma bucur de micile minuni ale vietii, de tot ceea ce-mi facea existenta un pic mai frumoasa. Ma ingrozeste gandul ca toate acestea se vor sfarsi intr-o zi. Nu pot spune 'adio'. Pur si simplu nu pot, si niciodata n-am facut-o. Nu vreau sa ma gandesc la finaluri, in nici un context, cu atat mai putin la cel mai mare final.
Nu-mi pot imagina cum va fi sfarsitul meu, desi uneori parca mi-as dori sa pot. Cam macabru, stiu, dar asta simt. Macar sa stiu daca ma duc linistita sau....sau nu. Dar apoi imi amintesc de ceea ce ar insemna asta si nu mai vreau sa ma gandesc.

Cu durerea e cam aceeasi poveste. Unii sunt foarte rezistenti la durere, fie ea fizica sau psihica - ori emotionala, daca vreti. Eu n-am fost niciodata asa. Multi mi-au zis, si am recunoscut-o si eu la un moment dat, ca sunt o persoana mai degraba emotionala, decat rationala. Din totdeauna am fost de parere ca asa e mai bine, ca inima ar trebui sa primeze, nu creierul, ca viata este filtrata prin prisma sentimentelor care iti guverneaza fiinta, firea si modul in care alegi sa traiesti, nu a constiintei sau a cunostiintelor acumulate de-a lungul anilor. Sunt impresiile si simtamintele cele care iti raman in suflet si tot ele sunt cele care te alina atunci cand ti-e greu sau care te ajuta si te sprijina atunci cand ai nevoie de ajutor - fie ale tale, fie catre si de la cei din jur. Nu cantitatea de informatii pe care ai acumulat-o te ajuta sa-ti deslusesti viata si sa o traiesti asa cum simti ca este mai bine pentru tine, ci inima, jumatatea emotionala a fiintei tale. Si de aceea eu nu pot suporta durerea. Unicul lucru care imi poate zdruncina echilibrul precar pe care se cladeste fiinta mea este durerea, acel sentiment insuportabil de neputinta, de prizonierat in ghearele unei influente cu mult mai puternice decat pot eu suporta, care uneori se joaca intr-un mod diabolic cu mine si incearca sa ma testeze, sa vada cat pot duce, pana unde pot rezista, pentru ca alte ori sa nici nu se mai oboseasca cu astfel de detalii. Durerea ma paralizeaza, ma ingrozeste, pentru ca imi aminteste ca sunt doar un om si ca sunt definita, ca si fiinta umana, de atat de multe limitari, de atatea neputinte si atatea greutati incat uneori ma intreb cum de mai sunt inca in viata. De la accidente, de la cele mai banale pana la cele cu adevarat tragice, pana la dureri ale sufletului, suferinte pe care nimeni nu le poate vedea, putini le pot banui macar si inca si mai putini le pot vindeca - durerea, sub orice forma ar veni, ea este unul dintre cele mai dificle lucruri de indurat. Poate ca nu ar trebui sa spun asta, si probabil nu aici....dar nu mai conteaza...ba nu, mint. Conteaza.

Dar destul despre mine.
Voua de ce va e frica cel mai tare?

Twilight

2008-12-01T23:46:00.003+02:00

Un singur cuvant: frikkin' awesome!!!

Nu vrea sa spoil, dar tin sa va recomand insistent sa vedeti filmul. Eu si Ina tocmai ne-am uitat la el in seara asta si avem numai cuvinte de lauda. Din pacate, n-am reusit sa gasesc cartea pe nicaieri pe net, asa ca nu pot sa compar ecranizarea cu originalul, insa pentru o prima vizualizare, sunt foarte placut impresionata de ceea ce am vazut. And I'm not just talking about the HOT MAN CANDY, either, although that's a major plus in my book. XP hahaha

So my advice to you is: go watch "Twilight" NOW! XD

In loc de final, va delectez cu trailerul oficial, just enough to get a picture of what awaits you:

!tatoV 1

2008-11-30T22:35:00.004+02:00

Mda. Deci s-a dus si votarea.
Mare zi cica a fost azi, plina de evenimente si intamplari care mai de care mai nemaipomenite...si pe bune, chiar n-au fost pomenite.

Bineinteles, ca orice cetatean responsabil carele ma simt, nu m-am putut retrage de la a-mi exercita dreptul si nu in ultimul rand, datoria cetateneasca de a .... sta naibii acasa si freca menta la greu. XD hahahahaha. v-am prins, nu? chiar credeati ca o sa merg la vot? o.- pe bune? ... eh, hai sa fim seriosi. XP

Bine, de fapt nici n-am frecat menta chiar toata ziua, de ce sa mint? =P M-a prins constiinta din urma de dimineata si m-am apucat, impreuna cu Ina, de lucru la proiectul la Marfuri. Da, altul. Asta e mai lung si mai complicat decat cel de acum cateva saptamani, asa ca nu e de mirare ca am stat aproape 6 ore sa lucram la el. Ma rog, cu pauzele lungi si dese aferente, ca sa mearga treaba ca lumea, nu? XP oricum, ma bucur ca am terminat marea parte, ceea ce a ramas urmand a o completa dupa ce vom sta de vorba un pic cu profu marti in legatura cu niste chestii de care nu suntem inca sigura cum trebuie sa fie.

'Neways.
Maine se zice ca e ziua mea. XD Si e si ziua voastra. Si e si ziua oricarui roman nascut si crescut, sau poate doar nascut in Romania. Maine se zice ca e 1 Decembrie, insa desi este un prilej asa de mare de sarbatoare si celebrari, eu maine nu o sa fac nimic deosebit. Tocmai pentru ca e o zi asa de importanta, eu o s-o celebrez prin ceva cu totul banal. E modul meu de a sarbatori, si inca nu ma dezic de el. Asa e de cativa ani incoace, si sincer, mie mi se pare mult mai frumos decat orice celebrare fastuoasa. De majorat, de exemplu, acum doi ani, mi-am vizitat rudele dragi, si a fost mult mai placut decat ar fi fost un monstru de petrecere. Anul asta, tot de ziua mea, am fost cu Ina la film si apoi ne-am plimbat aiurea prin oras, doar noi doua, si a fost cea mai frumoasa zi de nastere pe care mi-as fi putut-o imagina. XD *sends luv to sis <333*

Asa ca de 1-ul asta nu voi face absolut nimic deosebit. Cel mai probabil ma voi trezi candva pe la pranz, voi manca un pic (Aaa! apropo, azi am rausit sa mananc trei mese intregi! *does little happy dance* \:D/ me ish on dah rait path! yey! XD) si apoi probbail voi iesi cu Ina la bantuit pe strazile Bucurestiului. N-am mai facut asta de multa vreme si imi cam lipseste. Inca n-am aparat foto, dar nu conteaza chiar asa de mult. Poat o sa dau si cu prezenta pe la parada, doar asa, de curiozitate, insa nu m-au fascinat niciodata chestiile de genul asta, asa ca ramane doar o idee. Si apoi, mai pe seara, poate o sa incerc sa incep sa lucrez la celelalte doua mari proiecte pe care le am de pregatit pentru sfarsitul semestrului si apoi o sa ma uit la niste anime. Sau poate un film, ceva.

Asta o sa fie 1-ul meu de Decembrie.
Daca are cineva chef de iesit si bantuit strazile cu mine si cu Ina, dati-mi un semn, sa ne vedem. XD Company would be awesome!

In loc de final, va tzuc dulce si va urez un 1 fericit, oricum ati alege sa sarabatoriti! <3 E ziua voastra maine. Sa fiti fericiti! XD

Under the sea!

2008-11-29T19:13:00.006+02:00

Mda, mi s-a cam ramas blocat in minte melodia asta, dupa finala "Dansez"-ului de aseara. XP Nu prea mi-a placut finalul, sincera sa fiu. Ma asteptam la altceva. N-am votat, asa ca teoretic n-as avea de ce sa ma plang, but whatever. Mi-au placut musical-urile si unele freestyle-uri, din care mentionez special prestatia Lucianei si a lui Pavel. Ca intotdeauna, oamenii astia au fost fenomenali si au facut un spectacol nemaipomenit. Am ras cu lacrimi, seriously, it was incredible. See? *points below*

De asemenea, demn de mentionat este si dansul caritabil oferit de Mihai si sora lui, Alina, pentru campioana europeana la patinaj viteza, Oana Opincariu, al carei destin a suferit o cumplita lovitura in urma cu mai putin de un an. Detalii gasiti pe site, eu va prezint doar dansul. XD

In alta ordine de idei, ziua de azi a fost pretty enjoyable. Tata a dus-o pe Ina sa-si ia tel in sfarsit, dupa care au fost la cumparaturi, iar eu si mama am facut curatenie prin casa. Toata dupa-amiaza am gatit, which was a hellotta fun, believe it or not. XP Doar mama, Ina si cu mine in toata bucataria, multa agitatie, multe rasete si nu in ultimul rand, multa mancare! =]]] Am facut ciorbita de legume, ardei umpluti (de post, bineinteles), salata orientala, salata de icre, cartofi prajiti (care insa s-au mancat pe parcurs XP) si foarte multa buna dispozitie. Cu ocazia asta am facut un pact cu mine insami sa incerc sa mananc normal de-acum incolo....pe cat se poate....Macar o masa pe zi.

M-a traznit inspiratia in moalele capului azi, si din toate momentele potrivite (sau mai putin), si-a ales tocmai momentul cand spalam vasele. A fost o mare faza - eu acolo cu buretele plin de spuma si o farfurie in mana, si bang! inceputul primului capitol din "Sanctuary", cu a carui forma ma tot chinuiam eu de ceva vreme incoace. A fost genial. Ei bine, mie mi s-a parut genial. :)) Si asta n-a fost tot. Printre fragmente si scantei de imagini si dialog, s-au concretizat, de asemenea, si intro-ul pentru Lucas si alte cateva scene de care o sa am nevoie un pic mai tarziu. There was ample brain activity while washing the dishes, see? hahaha. E amuzant cand mi se intampla asta, desi uneori mi-as dori sa se intample when I'm actually working, sau macar cand am ceva material la dispozitie pe care sa notez ideile care imi vin, pentru ca in timp ce spal vasele e cam dificil (to say the least) sa fac acest lucru.

First thing maine dimineata, insa, ma apuc de scris. XD

A, si am pierdut prima zapada anul asta. :(
A nins joi un pic, insa eu eram la un seminar in acel moment (si nici macar nu era un seminar de-al meu. -.-"), asa ca n-am putut sa ies. It was really amazing, though. We were all squeeking and gawking at it ca si cum n-am mai fi vazut asa ceva pana atunci. We were hilarious.
BUT, avand in vedere ca n-a durat decat vreo 15-20 de minute, si s-a topit si mai repede de atat, si dupa vreo ora a iesit si soarele....pot sa consider ca aia n-a fost pe bune si sa astept in continuare prima ninsoare adevarata. :D
Yeah, I'm fooling myself, shuddup. XP

Eh...postul asta a fost complet random. Nevermind.

I need more Coke to keep me from falling asleep.
I need Monday to get here sooner.
I need a hug.

Smurf Me!

2008-11-29T01:17:00.002+02:00

Always dreamed of being one of the cool guys with the oddly colored complexions and funky pointed hats? Well, now you can!

In this very limited edition of very special offers, you can now smurf-efy your name and have all your friends call you anything from Yakuza Smurf (the Smurf-efied translation of Michael Jackson) to Igneous Smurf (that would be Bush), Q*Bert Smurf (that's Santa) or even Fatass Smurf (that's your momma. XD)

So don't be shy, come up and try! XD

PS: seriously, that last one's actually 'your momma'. =]]] ;]

Si totusi.....cum e cu ciocolata aia roz?

2008-11-26T14:37:00.003+02:00

Mda. Cica azi am predat si proiectul la Tehnici. A fost o faza fooaaarte tare, si nu incerc sa fiu sarcastica. :P Desi tot cam asta iese.

Dupa intreg weekendul trecut si inceputul saptamanii curente in care ne-am stresat si pentru partialul de la Marfuri si pentru proiectul asta la Tehnici, azi raportez cu usurare ca amandoua au trecut cu bine si fara a lasa in urma (prea multe) victime. Ieri am dat partialul la Marfuri, si desi stiu ca am gresit niste chestii pe ici pe colo (vreo doua, din care una am zbarcit-o pt k m-am luat dupa sor-mea. -_- sindromul turma loveste din nou. X{ oh, well..), per total a fost rezonabil. Asteptam rezultatele fara prea mare stres.

Si nu in cele din urma, astazi s-a produs si marele eveniment ce consta in prezentarea la seminar la Tehnici Promotionale. Multa bataie de cap, mult stres si nervi (mai ales din parea Irinei si a Denisei, una catre cealalta and the other way around x_x) si pentru nimic. Inainte de seminar am avut o fereastra in care am pus la punct ultimele detalii, am mai aranjat powerpoint-ul si s-a hotarat faptul ca Ina o sa prezinte singura. De ce? Nu stiu, dar asa am fost anuntata. -.-" Anyway. La fata locului lucrurile au decurs destul de normal. Iza si Ana au fost singurele prezente din grupa lor, si au avut si un produs destul de interesant (credit pentru studenti, doar cu mult mai putine conditii de creditare si mult mai mari avantajele pentru studenti); Rux, Anca si Mada au avut o idee foarte misto cu apa lor vitaminizata cu diferite arome; noi ne-am prezentat destul de bine, cu tot cu powerpoint si machete publicitare si idei de promovare and stuff ; pe Costina, Iulia & Co. le-am cam stresat cu intrebarile pe marginea produsului lor (un telefon foarte schmeker si un abonament ce include telefonie+acces la internet nelimitat, serviciul functionand pe o retea de tip internet, insa cu foarte multe ambiguitati in ceea ce priveste partea de tehnologie si mai ales incorporare in structura si sistemul existente deja pe piata XP), iar Osa, Andra si baietii ne-au calcat pe nervi la maxim. X[

Nu vreau sa fiu carcotasa si recunosc faptul ca produsul lor avea oarecare potential de a capta atentia potentialilor consumatori, insa modul in care l-au prezentate, si mai ales in care l-au sustinut in fata avalansei de intrebari si comentarii din partea publicului (aka restul clasei) a fost de-a dreptul dezamagitor. Pentru niste studenti la marketing cu pretentii la o cariera in domeniu, si pe deasupra si membri ai unor asociatii studentesti foarte bine cotate sau angajati la firme de renume, ma asteptam la mai mult din partea lor. Nu vreau sa arunc cu pietre in dreapta si in stanga acum, insa nu limbajul sau cunostintele (presupus vaste) in domeniu atrag atentia publicului, ci atitudinea, flerul, tonul in care te adresezi oamenilor si nivelul la care ii tratezi. Iar prestatia lor mi-a lasat un gust cam amar. Bine, ce-i drept, Osa m-a abordat acasa pe mess (ca reactie la o serie de statusuri similare pe care eu, Ina si Irina am cazut de acord sa le afisam, al meu fiind chiar ceva in genul titlului acestui post, ca sa va faceti o idee XP) si in urma unei conversatii ce se vroia a lamuri unele probleme ramase in urma prezentarii lor, dar care de fapt a fost mai mult ca un dans fortat politicos pe cioburi, una in jurul celeilalte - ei bine, cica lucrurile s-ar mai fi lamurit un pic in ceea ce priveste impresia pe care au lasat-o ei cu acea prezentare. Insa gustul amar persista. Si persista, si persista, si persista....mai ceva ca ferestrele QFort. XP

In fine, besides that, partea buna este ca prezentarea noastra a fost incununata de succes si ca acum nu trebuie sa ma mai stresez pentru nimic...cel putin pentru o vreme. Luni avem zi libera, ca cik e ziua nationala si de, tre' sa sarbatorim si noi ca tot rumanasu', nu? Asa ca practic avem cam patru zile de weekend. :D Excluzand japoneza de vineri (ca e doar un curs) si faptul ca martea viitoare scapam de Marfuri (am vorbit cu profu dupa partial si am stabilit sa nu mai venim XP yupee!) si ramanem doar cu doua seminarii, adunand obtinem multe zile in care putem sa ne mai tragem sufletul un piculetz. Phew! :D I'm actually looking forward to the break, seriously. O sa mai am niste proiecte de facut si alte chestii de pregatit pentru sfarsitul semestrului, insa per total n-o sa fie foarte stresant, pentru ca macar am timp sa ma ocup de ele; n-o sa se mai repete figura cu pregatitul de proiecte pentru zile consecutive, ca la Consumator si Marfuri, which is good. Heh.

In rest...oh, I had a nice little chat with Cedik tonight. That was a surprise, to be quite honest, cuz I never would've expected anyone to actually view my blogger profile, pick up my id and then actualy add me, too. But yeah, he did. It was a nice surprise. Si cu ocazia asta am mai adaugat un titlu pe LUUUUUUUNGA mea lista de 'must see'-uri. Recomandata personal de Cedik, productia se numeste "Once a Thief" si e un serial de prin '91 cu un plot destul de interesant incat sa-mi capteze atentia. M-am documentat pe canalele obisnuite de informare (aka IMDB, Youtube, torrent prodiveri mei obisnuiti XP) and I'm currently on my way to getting what I hope will be the episodes, unless the torrent providers decide to screw me over, which will most definitely suck. And not in the fun, kinky way, either. XD

Oh, and another thing: oh em gee, he's a fan of Supernatural and Kyle XY!!!! Like, major squee is in order right about now!!! :D *squees* That is incredibly cool, and I'm not just overreacting (okay, maybe just a wee bit XD), pentru ca pana la ora actuala, in afara de Irina - care ne-a dat bugg-ul, and for which we will eternally and forever worship her =]] -, Ina si cu mine, nu mai cunosc alte persoane who are into Supernatural like that. Ioana is just starting out, dar inca n-a vazut destule episoade incat sa-si formeze o parere, iar Rux a zis din prima ca nu i-a placut (which I find preposterous, but that may just be me XD). Iar de Kyle nu mai zic. Frankly, credeam ca eu sunt singura persoana din cercul meu de cunostinte care are macar o vaga idee despre cine e el. And I'm not kidding. =| Nobody even mentioned him before! Like, anywhere! Ever! o0o

So yeah. This has totally made my day. So celebrate, dammit, celebrate! hahaha XD

Bineinteles ca acum am iar prea multa energie pentru propiul meu bine, ceea ce cred ca este destul de evident, si bineinteles ca este in intregime vina mea (for abusing the Coke bottle again :D), but I dun really care about that now. Tre' sa-i dau lui Noni sa pape in vreo 5 minute si dupaia ma retrag ori la scris (gotta finish that third part, dammit!), ori la un film ceva. Sau sa incerc sa mai caut un layout bunicel cu care sa-l inlocuiesc pe asta. Cuz yeah, change is in order right about now. XD

Gosh, it feels so damn good to just laze around and not have to do anything!! XD

A, si sa nu uit! Tin pumnii stransi tare de tot pentru mamica Ioanei, care a suferit o operatie oftalmologica in seara asta, precum si pentru Ioana insasi, care are maine test la finante. *holds 'em really really tight* XD <3 My love goes out to you, girl! Lemme know how it went, kay? With both of 'em.

In loc de final, va las un video de pe youtube, ales special din doua motive: ii prezinta pe Mac si Vic, main dudes din "Once a thief", despre care am mentionat, si e pus pe "R-Evolve", by my one true love, 30STM. <333333333 So yeah. Enjoy!

Thanks to Lars. <3

2008-11-24T01:41:00.004+02:00

Yeah, I know, I can't quite believe it myself. My blog has been pink-efied. Indeed. Get over it. XP

I know I said that I hate pink and anything related to pink - and I do. Still do. Only thing is, I've decided to try something different for a change.
I'm not saying I like it, in fact I'll probably switch back to my old one or to something else in the morning. But for now at least, this one's here.

I had a nice little chat tonight with one of my dear, dear friends -namely, Lars from Denmark-, and he's helped me get back on my feet from the sudden blow of depression from a couple hours ago. I doubt he knows it himself, but he's been an incredible help, as always when I need him. I didn't even mention to him the state I was in, but he was still amazing like that and helped me through it and lightened my mood like no one else could ever do. And for that I am forever grateful to him. He doesn't read my blog, doesn't even have the link, mainly because he's been graceful enough not to ask for it, which is another thing that makes him so cool. But even if he doesn't read it, I still wanna mention him and how amazing a person he is and how he's one of the very few people that I call 'my friend' without a second thought. Despite the fact that he lives many miles away and that we've only known each other for just a couple of years, he's somehow managed, time and again, to be much more of a moral support and invaluable help than many of the people around me are, and for that I cherish him immensely and will forever do. Love ya tons and tons, Larsie-kun! <333

So yeah. It's partially thanks to the boost of positive moral that he's given me that I chose to swallow my pride, at least for one night, and pretty-fy my layout a little. XP

It's also because of my chat with him that I am writing this post entirely in English, as opposed to the English/Romanian mix I usually use.

Erm...yes. That's it. Now I think I'mma head over to bed so I can grab a couple hours of sleep. Toodle-oo! XD

Fuck.

2008-11-23T22:08:00.003+02:00

Yeah, I feel like crap. Fuck it. Inca o zi neagra.

N-a inceput asa, sincer, ceea ce e si mai frustrant on the overall picture. Chiar am reusit sa mai invat un pic la marfuri, which is kind of good, si am vorbit un piculet si cu Irina despre prezentarea in PP a proiectului la Tehnici, pe care o sa-l aduca marti sa il vedem si noi (*is anxious to see*).

But right now I feel like shit and it's a long story and I don't have the energy to spill everything. You wouldn't wanna hear it anyway, so there's no point in me going there anyway. X{ Damn it. I feel like I'm chocking on air again and my chest hurts and my eyes sting. Fuck.

I just want to know that I matter.

Procrastinators, unite.....tomorrow!

2008-11-23T00:06:00.004+02:00

Yep. Sub aceasta deviza s-a desfasurat ziua de astazi.

Trebuia sa fie prima zi in care imi propusesem sa invat la Stiintele Marfurilor pentru partialul de marti. Tche! Cica.. :P Am apucat sa invat ceva, nu mint, insa mai mult decat asta am facut orice altceva:

Am facut un pic de curatenie in casa. Mi-am facut ordine pe birou. Mi-am printat materialele de pe care trebuia sa invat. Am ordonat cursurile de saptamana asta. Mi-am verificat mail-ul si site-urile obisnuite. Am dat reply-ul pe care i-l datoram sora-mii de ieri. Am iesit la cumparaturi. Am citit un pic din materiale, dar mi-am pierdut concentrarea repede. A venit tata acasa si am facut pauza pentru asta. Mi-am dat seama ca mi-e pofta de ceva dulce si ca nu pot sa invat fara un suc sau o ciocolata sau ceva. Am iesit cu catelul afara si am luat o sticla de cola si niste cornuleti vanilati. Am mai citit un pic. Am ascultat muzica. Am ascultat FOARTE MULTA muzica. Darren Hayes era in playlistul meu de cateva ore deja si nu ma mai saturam. Era singurul lucru care nu ma scotea din sarite, asa ca-l ascultam pe repeat. Cu ocazia asta mi se contureaza o fixatie pe melodia "Touch". It's very appropriate for Vinnie and Ellie. Heh. Cine stie cunoaste, iar cine cunoaste inseamna ca are o minte la fel de bolnava ca a noastra, si pentru asta ii iubim. XP. Am recitit o parte din RP-urile mai vechi, in special cele pe care le faceam cu Ina. M-am amuzat sa vad cum erau lucrurile la inceput. Am terminat pachetul de cornuleti si juma' de sticla de cola si asta de obicei inseamna ca am mult prea multa energie in mine ca sa ma mai pot concentra la orice altceva. Am dezbatut daca sa-mi fac manichiura in seara asta sau luni seara. Am hotarat sa o fac luni. Mama se plictisea si a venit la noi in camera sa stea pe net la Ina pe laptop, ca tata ocupa calculatorul. Am stat de vorba un pic si ne-am plans ei de cat de nasoala e materia si cat nu ne place sa invatam/tocim pentru partial. Am incercat sa mai citesc un pic. Nu ma puteam concentra, asa cum era de asteptat, asa ca am facut pauza. I-am dat lui Noni sa manance. M-am spalat pe cap. M-am uitat un pic la Megastar. Tata iar a baut un pic si ma enerva. Am renuntat la Megastar si am incercat sa mai citesc. N-am reusit, asa ca am lasat-o balta. Oricum n-are rost sa mai incerc, pentru ca nu pot retine nimic. Ina inca mai incearca, dar cu greu mai face fata. Afara inca mai burniteaza bine, ceea ce ma duce cu gandul ca poate totusi maine o sa ninga, asa cum zicea Ioana vineri. Ar fi mai mult decat grozav. Netu meu merge ca un bou si ma enerveaza. Ina inca mai incearca. Ma chinui sa-mi verific mail-ul sa iau un fisier de la Irina pentru proiectul la Tehnici, insa netul meu tot merge ca boul. Mai lucrez un pic la "Sunete". Ina capituleaza si ea intr-un final. Eu imi iau laptopul si ma mut pe pat, ca acolo prind net mai bun. Frecam amandoua menta o vreme - fiecare cu menta ei, bineinteles. XD. Pe Ina o cam roade constiinta insa si mai face o ultima tentativa. Eu ma uit la videoclipuri cu Mihai Petre si Elvira Duda si ma minunez in continuare de cat de buni sunt oamenii astia. Ina cedeaza nervos si trage pe dreapta.

E 12 jumate si mie nu mi-e somn. M-am cam plictisit un pic, dar am prea multa energie ca sa incerc sa dorm. Cola does that to people, unfortunately. Si American Hi-Fi ma cam enerveaza. Poate ar trebui sa-i dau 'next' si sa nu mai enerveze, dar mi-e un piculetz cam lene. Stiu, e oarecum ironic sa am atata presupusa energie si totusi sa-mi fie lene. Whatever. Deja am inceput sa aberez masiv, si nu-mi place deloc. But anyway. Ina miorlaie ceva de sub plapuma. "Ce?" Zice ca o doare burtica. XP. Cola si cornuleti vanilati equals bad juju, apparently. Funny, eu n-am nimic, si am mancat acelasi lucru. Eh. Ma ofer sa-i aduc un algocalmin sau ceva. Nu vrea, in schimb zice sa-i pun niste muzica sa o adoarma. Ii pun Andrei de la Megastarul de anul trecut cu versiunea lui de "Unforgiven II". Misto tipu'. Astept sa scoata albumul ala de debut odata, sa vad ce-a facut. next e Stigma - "Zi-mi noapte buna." Appropriate. "Nu pot s-adorm.." Misto inceput. XP.

Blah, deja aberez masiv. Stop. Cred ca o sa incerc si eu sa ma culc. N-am sa reusesc, stiu asta de pe-acum, dar eu tot o sa incerc. Ina se fataie pe sub plapuma. Heh...

"Zi-mi noapte buna, zi-mi noapte buna, te rog, fa ceva..."

Noapte buna! <3

Stelele dansului

2008-11-22T01:43:00.004+02:00

Yup. Inca o editie din "Dansez pentru Tine" in seara asta. N-am reusit, din pacate, sa pun mana pe TV, asa ca la marea parte din emisiune m-am uitat pe net, which was both good and not so much. A fost o emisiune buna, n-am ce zice, singura mare nemultumire pe care o am de raportat fiind la capitolul 'notare' pentru Luciana si Pavel la salsa. Mie personal mi-a placut foarte mult ce au facut copii aia acolo si chiar nu inteleg de ce i-au taxat toti asa drastic. Buuut anyway, it's their call.

Gina si Vova au fost eliminati, ceea ce n-a fost prea placut, avand in vedere faptul ca baiatul asta din Chisinau este o bijuterie de om si chiar merita sa mai ramana in competitie, chiar daca Gina nu i-a fost de prea mare ajutor pana acum la capitolul dans. In sfarsit, macar a primit si el o suma de bani acolo, de inceput. Bineinteles ca nu sunt de ajuns penru ceea ce lupta el, insa macar e ceva.

In competitie au ramas acum Luciana si Pavel, care au si intrat la duel impreuna cu Giulia si Andrei, pe primul loc ajungand de data asta tocmai salvatii de la duelul de azi, si anume Alina si Denis.

Asa cum era de asteptat, dupa emisiune nu m-am putut abtine sa nu mai dau o runda pe net in cautare de videoclipuri cu preferatul meu din "Dansez", si anume unicul, inegalabilul, incredibil de talentatul dar si mult prea lungul la vorba (si chiar nu ma intereseaza daca am facut gramatica praf la fraza asta :P) Miiihaaaiiiiiiii Peetreeeeee!!!! Cue on crazy fangirl screaming. XP But you gotta admit it, this guy's a true genius at this stuff. Swoon pe bune, serios vorbind. =P~

Asa ca in loc de final, va las (ce credeti? :P) spectacol marca Mihai Petre si frumoasa lui sotie, Elvira Duda, adevarate stele ale dansului. <333 Enjoy!

Rumba and Jive:

Aren't they just simply amazing!?! <333 Okay, 'night now! ^.^

Astazi...

2008-11-20T22:43:00.003+02:00

...a fost bine. Chiar a fost o zi buna. Eh, unele aspecte au fost mai putin bune decat altele, insa per total it was a pretty enjoyable day. :D

Nu s-a intamplat nimic special, chiar din contra. A fost o zi perfect banala si complet ordinara. Unii ar zice chiar anosta, insa eu n-as merge poate atat de departe. Am facut primul seminar de econometrie la laborator, ceea ce s-a dovedit o experienta mai placuta decat m-as fi asteptat. Bine, recunosc, mare parte din chestia asta se datoreaza faptului ca aproximativ jumatate din seminar eu si Irina (imparteam un calculator, ca stiti cum vine vorba: e mai distractiv in doi XP) google-uiam poze cu Gale Harold and drooling over the hotness si cealalta jumatate ne prefaceam ca suntem atente la profa si mai schitam cate o formula, un tabel sau o explicatie pe ici pe colo. Oricum, o sa luam intregul seminar de pe net mai tarziu, so it's all the same really. :D A, si trebuie mentionat inca o data faptul imposibil de contestat, si anume acela ca profa VORBESTE MULT PREA TARE SI PREA STRIDENT!!!!11!!oneone. Like, seriously, that woman is dangerous! Bine ca nu statea decat la vreo juma de metru de mine (facea demo de rezolvari pe calcu' la care eram eu si Irina, ca era cel mai apropiat =|), ca altfel pe bune ca as fi avut probleme. Si asa, dupa ce termina de exemplificat si se intorcea la tabla puteam sa jur ca imi tiuiau urechile... O.O Painful.

Dupa econometrie, Ina si Denise au plecat, ca nu mai aveau chef de restul programului, insa Irina mai vroia sa stea si m-a rugat sa stau cu ea, si cum vroiam si eu sa stau la seminar la sisteme informatice de mai tarziu, am zis okay. Tehnicile promotionale au fost somnifer, ca de obicei, insa noi am mai exersat la japoneza in timpul cursului, so it was not all time wasted. Ne-am facut una alteia cate o lista de hiragana de verificat si pot afirma (si sper sa nu se ia ca lauda) ca stau destul de binishor pana acum. Bine inteles ca mai exista si simboluri pe care nu le pot retine decat mecanic, which kind of sucks, sau simboluri pe care i le corectam Irinei pe lista ei, dupa care le uitam cand venea randul sa le identific in propria mea lista, buuuut that's just details. XP Bottom line is, sunt optimista in legatura cu testul de maine. A little more practice and it'll be all good. :D

On another note, Irina era sa ma inece in propria apa plata, facandu-ma sa rad exact la momentul ideal, which kinda scared the shit outta me, cuz I had to stop brething for like, quite some time, and that was nasty. In prima secunda, ea nici nu a realizat ce se intamplase, si dupa ce mi-am revenit eu am asigurat-o ca n-a fost nimic grav, but I seriously freaked out. I usually don't tend to make a huge fuss about me, even in cases like this, tocmai ca sa nu se ingrijoreze lumea, insa...yeah. You get the point. Cristina mi-a marturisit un pic mai tarziu ca si pe ea o speriasem, si dupaia de fiecare data cand tuseam ma tot intreba daca sunt bine and stuff. Yeah... ]: Freaky moment.

Seminarul de sisteme informatice a decurs ca de obicei. Am vorbit un pic de proiect, am facut un pic de caterinca pe teme din cele mai variate, de la teme legate de proiect - precum structura, teme, dos and don'ts -, pana la teme mai putin legate de...well, pretty much anything - precum economia romaneasca si simtul nostru (inexistent) de patriotism si mandrie nationala, misoginism si victoria detasata a femeilor in situatiile de conflict in cuplu, fapt demonstrat stiintific, actually, ca fiind adevarat in proportie de 98% din cazuri. XD so yes, think twice next tim you wanna start something, eh? >:]

Restul zilei a trecut la fel de simplu. M-am uitat la un pic de Hercule Poirot pe Pro TV si dupaia am dormit vreo doua ore, ceea ce a fost destul de ciudat, avand in vedere faptul ca n-am mai exersat figura de mult timp, si bineinteles ca m-am trezit si mai obosita dupaia, which I knew would happen, but anyway. Am mai exersat hiragana pe seara si apoi am luat cina cu mama si Ina si ne-am uitat la o comedie super tare cu Gerard Depardieu si Jean Reno, which was really really REALY super cool. I'm not usually a big fan of french movies, but this one really won me over. <33 Depardieu e genial, ca intotdeauna, iar Reno e incredibil in rolurile ce presupun un personaj dur, stoic si complet lipsit de sentimente - ei bine, asta pana se ataseaza de cel mai ciudat si complet diferit personaj care exista.=)) Intr-un cuvant, o comedie copioasa, numai buna de inveselit ziua.

Dupa faza asta am revenit la Prison Break, ca mai aveam un episod de vazut. Singurul cuvant cu care pot descrie acest al 12-lea episod este 'genial'. N-am sa spoil nimic, insa terbuie sa mentionez cu aceasta ocazie ca tocmai am cunoscut un nou nivel de respect pentru scenaristi si ideile super tari cu care vin de fiecare data. Prea tari baietii. :D Bine inteles ca trebuia sa ne lase intr-un cliffhanger, ca altfel nu se putea, insa nu-i bai. Pentru ceea ce urmeaza sa vedem saptamana viitoare chiar ca merita sa asteptam. :D

Iar acum e aproape unu dimineata, eu ascult Narcotic Thrust - "When the dawn breaks" (quite apropriate :P) si ma chinui sa termin un reply pe care l-am inceput de ieri si ma tot lupt cu el de atunci. O sa-i da eu de cap pana la urma, da' ma cam streseaza cand nu-mi gasesc cuvintele. Sunt obisnuita sa pot exprima ceea ce gandesc, so it's not nice when it doesn't go my way. Meh, anyway...

Singurul lucru care a umbrit oarecum ziua de azi a fost faptul ca tata iar a dormit toata ziua. Deja ma irita la culme toata faza. Bidonul de vin e aproape gol, which is a good thing, doar ca de cateva zile nu face mare lucru in afara de dormit 95% din timp. Incerc sa nu ma gandesc la asta prea mult, insa dupaia imi amintesc de toate celelalte dati si de promisiunea pe care ne-a facut-o in urma cu cateva luni si de ceea ce face acum si-mi vine sa urlu pana ragusesc. Stiu ca cel mai probabil n-am sa reusesc eu sa schimb nimic si ca dupa ce se termina 'faza' asta, va urma probabil o perioada de liniste, dupa care o va lua de la capat, si sunt constienta ca orice as zice sau as face nu il va schimba pe el cu nimic, insa asta nu ma ajuta sa suport mai usor ceea ce se intampla. Deja m-am saturat de atmosfera din casa, de tensiunea apasatoare, de faptul ca trebuie mereu sa pastram liniste, pentru ca el doarme si n-am vrea sa-l trezim (cica -_-'), de privirea si tonul mamei cand ne intreaba daca azi a mei iesit din camera... si de lipsa prezentei lui ca si tata in familie. E oribil si ma seaca pana in maduva oaselor. Si-mi vine sa inebunesc cand ma gandesc la situatie si la tot ce inseamna ea si cat de putine optiuni de a remedia situatia am la dispozitie...if any at all. De-aia incerc sa nu ma gandesc prea mult. Incerc sa stau mai mult pe-afara si ascult multa muzica si incerc sa scriu...uneori merge...

In loc de final....

.....nu mai am loc de final. Nu conteaza, va puteti pune voi ce vreti in loc de final. E mai bine asa, oricum.
Noapte buna!
Sau buna dimineata, cum vreti s-o luati. =)

Vis de iarna

2008-11-18T17:14:00.004+02:00

M-am uitat aseara la Supernatural impreuna cu Ina, which we haven't done in quite a while. It was great fun and I got to swoon (again) over the hotness that is Jared for a couple of hours, which was gooooold. <33 Episoadele au fost geniale, asa cum ne-am obisnuit deja, insa ceea ce mi-a ramas pe cerebel (si cu siguranta va ramane inca multa vreme de-acum incolo) a fost sfarsitul surpriza al episodului 8, "Yellow fever". That was just too good. Check it out, it all its glory:

LMFAO =)) Too good for words.
The story behind it goes something like this:
"According to a publicist for the show, it all began as a prank that co-star Jared Padalecki decided to pull on Ackles:

They were filming a scene of "Yellow Fever" in which Sam (Jared's character) returns to their parked car where Dean (Jensen's character) has been waiting and hears "Eye of the Tiger" blaring.

When Sam looks in the car he finds Dean laying down on the front seat, eyes closed, air-drumming and singing along to the song. Jared's cue to Jensen to open his eyes and stop was to tap on the roof of the car. Jared told the crew that he wasn't going to give the cue and to just keep rolling and see what Jensen would do...and so a classic interpretation of Survivor's hit song was born!"

And there you have it, folks! Pure win. =)) You can actually hear Jared laughing his ass off in the background, together with the rest of the pranksters, which only makes it all the sweeter. :D

Oh, and don't forget about the CAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA(insert many more 'A's here)AAAAAAATT!!!! Din acelasi episod, o faza mult prea tare ce demonstreaza cat de versatil poate fi personajul interpretat de Jensen. :)) Behold!

In alta ordine de idei, am aflat IN SFARSIT cum se numea melodia celor de la Akcent care ma tot stresa pe mine in ultima vreme. Ei bine, dragilor, se numeste "Stay with me" si mie mi se pare super tare. Melodia aduce un suflu nou in industria muzicala romaneasca, iar videoclipul prezinta o poveste relativ interesanta, desi ideea a mai fost exploatata deja, pe ici pe colo, prin alte videoclipuri. Oricum, melodia conteaza, iar melodia e tare.

Abia astept sa vina iarna. Prima ninsoare, mirosul de ger si florile de gheata pe geamurile din dormitor. Asta e tot ce vreau. E cel mai frumos 'buna dimineata' pe care mi-l pot inchipui.
Abia astept sa-mi iau aparat foto si sa plec de nebuna prin oras cu el. La prima ninsoare asta o sa fac. Daca pica in zi de weekend, cu atat mai bine; daca nu, ghinion. Oricum nu o sa ma intereseze cursurile in ziua aia. N-o sa-mi pese decat de ninsoare si de frig si de bantuit Bucurestiul pe fundal de fulgi. Si eventual, la sfarsit, de o ciocolata calda intr-o cafenea cu ferestre mari de unde sa pot urmari ninsoarea in continuare. N-am ratat niciodata prima ninsoare si nici n-am de gand sa incep.

Abia astept sa vina iarna.
Abia astept sa vina Craciunul. Sa-si ia Ina tableta si sa incerc sa mi-l comand pe Jack. Asta vreau de Craciun: sa ma relaxez si sa uit de viata. Sa nu am mai intereseze nimic in afara de ceea ce ma incalzeste pana in adancul sufletului: familia pe care o iubesc; prietenii mei dragi; o cana mare de ciocolata calda si Noni cuibarit ca o pisica in bratele mele; Jack si doua ore in care ma uit la "Nightmare Before Christmas" in Ajunul Craciunului; colindatorii care ne (in)canta in fiecare an; cozonacii bunicii mele (care gateste ca nimeni alta in lumea asta) si program de voie sa fac ce-mi place. Asta vreau de Craciun. <3

In loc de final, va las cu opening-ul celui mai bun film de animatie pe care l-am vazut vreodata, un film care cu siguranta imi va fi la fel de drag si peste 50 de ani. Ca tot am mentionat de Jack mai devreme. Enjoy!

It's about love

2008-11-13T18:29:00.003+02:00

Am aflat si eu azi (cam tarziu ce-i drept, dar am si motivatie, asa ca nu se pune :P) de rezultatele supunerii la vot a asa numitei 'Proposition 8' in California. In final, propunerea a fost respinsa, iar membrii comunitatii gay din California au ramas in pom, cum e vorba. Marturisesc faptul ca am sunt foarte dezamagita de rezultate. Ma asteptam la altceva, insa nu pot spune ca ma surprinde in totalitate.

N-o sa ma apuc acum sa dezbat subiectul, pentru ca imi imaginez ca a fost deja amplu dezbatut, asa ca o sa-mi condensez impresiile in vorbele cuiva care sta mai bine decat mine la capitolul asta. On to you, Keith!

Suferinta

2008-11-12T10:46:00.003+02:00

"Daca vrei sa-mi spui sa stii ca poti s-o faci. Eu sunt aici sa te ascult."

Asta era tot ce vroiam.
Acum n-a mai ramas nimic din mine...

Vreau sa termin o data cu tot si sa ma simt bine...

2008-11-11T01:00:00.002+02:00

Am obosit. Sincer, si nu spun asta foarte des, ceea ce inseamna destul din partea mea.

Am obosit. Si fizic, dar mai ales psihic.

Am obosit sa-mi fac programul dupa cursuri si tonele de proiecte pe care le am, si sa ma culc aproape in fiecare noapte pe la 1-2 si sa ma trezesc rupta de oboseala dimineata devreme - mult prea devreme pentru gustul meu. Dupa ce ca eu nu sunt DE LOC o persoana matinala de fel, singurul lucru care imi lipseste e sa ma trezesc cu noaptea in cap in fiecare dimineata...*sarcasm* Ma rog, aproape in fiecare dimineata. =\ Ma enerveaza sa ma simt in permanenta obosita si implicit, morocanoasa, din cauza asta. Nu-mi place de mine cand sunt asa, dar nu prea vad cum as putea remedia situatia. =(

Am obosit sa ma chinui sa prind cate o gustare pe fuga atunci cand imi pot permite cate o pauza si sa ma lupt cu golul din stomac in fiecare zi. Am obosit sa ma ingrijesc mereu sa mananc si sa ma tem ca ceva e in neregula cu mine. Stiu ca ceva e in neregula, dar nu-mi place cand ma gandesc la asta. =(

Am obosit de stresul si nebunia de la facultate si m-am saturat in special de oamenii de acolo. De prefacatoria si lasitatea lor si de egoismul cu care se inconjoara si cu care ii trateaza, mai departe, si pe ceilalti. M-am saturat de masti si zambete reci si rolul pe care il joaca fiecare in fata celorlalti. =(

Si mai ales am obosit sa ma gandesc la toate lucrurile pe care nu apuc sa le fac, din lipsa de timp, sau mai ales de energie. Am avut pana acum vreo trei tentative de a termina partea a III-a din Sunete, toate trei finalizate prin amanari repetate, ceea ce ma streseaza rau de tot. De Sanctuary nici nu mai vorbesc... *sigh*

Tot ce vreau in momentul asta e sa termin o data cu proiectul asta stupid la Stiintele Marfurilor, sa ma culc vreo 10-11 ore asa, iar cand ma trezesc sa pap ceva bun si sa ma asez sa scriu. Si sa scriu si sa tot scriu cat e ziulica de lunga, pana imi iese pe nas, sau pana ma plictisesc, whichever comes first. XP Iar cand ma satur, sa ies afara si sa ma plimb, si sa ma intalnesc cu prietenii mei buni, si sa rad din nou si sa ma simt bine.

Asta e tot ce vreau. Sa ma simt bine. Is that really too much to ask? =(

In loc de final, gazduiesc ceva bun, courtesy of the wonderfull KissAmma team (go check them out, yo! they're so worth it! XP). Mi l-a aratat Ina, ca ea se mentine la curent cu evolutia fetelor mai mult ca mine, iar eu il dau mai departe, spre apreciere:

PS: Maine scap. De proiecte (cel putin pentru o vreme), de stres, de nervi...trebuie sa rezist macar pana maine. *prays*

You are beautiful...

2008-11-04T20:24:00.003+02:00

Ea sufera...

Nimeni nu stie exact ce i-a spus sau ce i-a facut, dar ea sufera...

El stie ca ea sufera, insa nu face nimic in aceata privinta. Ii zice ca daca are vreo problema cu el, sa se ridice si sa-i spuna. Ii zice ca e de datoria ei sa faca acest lucru...Insa ea nu mai poate vorbi. Durerea o amuteste si nu mai poate nici sa scanceasca. El ia asta drept indiciu ca ea nu are nici o problema cu el si asta ii linisteste ego-ul - n-are nici o legatura cu el, n-are de ce sa-i pese.

El se uita la ea, dar nu schiteaza nici un gest. Pare ca asteapta ca ea sa se ridice si sa-i spuna ce nu-i convine, insa ea nu se mai poate misca. Durerea o imobilizeaza si nu mai poate nici sa schiteze vreun gest. El ia asta drept indiciu ca ea nu are nici o problema si se indeparteaza.

Iar ea ramane in urma, suferind singura....

----------------

Am vazut azi in tramvai un tip super tare. Nu era tare prin el insusi, cat era prin ceea ce purta atarnandu-i peste coapsa. Ghiciti ce? XD Nu?

Eh, bine, hai ca va zic: purta o gentuta facuta din dischete! =)) Misto, eh? Eu asa cred. N-am mai vazuta una ca asta pana acum. Era geniala. Era facuta cu grija, din dischete negre pentru corp si albe pentru capac (da, avea si capac, ce credeti!? :P) prinse laolalta cu inele de metal si capse care tineau dischetele unite si fixe si era atarnata peste pieptul tipului cu o curea normala de ghiozdan. Ce ziceti de asta?! XD Mi sa parut dementiala si nu ma puteam abtine sa nu ma holbez curioasa la ea tot timpul =)). Nu atat la tip -ca nu era nimic deosebit de fantastic la el- cat la gentuta lui! Norocul meu a fost ca a avut cam acelasi drum ca si mine spre facultate, cel putin pana la Eminescu, si asa am putut sa-i studiez gentuta cat am poftit. Pe bune, chestia aia era geniala. XD Respect, tipule, oricine ai fi!

Not in the mood for life...

2008-11-03T12:48:00.005+02:00

Stiu ca am zis ca voi posta azi ample detalii despre cum a fost a doua zi la Niji, dar va trebui sa anulez aceasta miscare. N-am starea de spirit necesara elaborarea unui post atat de lung si de detaliat pentru a face dreptate zilei. O asemenea situatie ar presupune veselie, buna dispozitie, si nu in ultimul rand energie. Iar eu acum nu vreau decat sa ma ingrop undeva in plapuma, sa-mi strang perna in brate si sa plang. Si sa incerc sa sper ca bolovanul care mi se inghesuie intre plamani sa se topeasca usurel si sa se scurga afara din sufletul meu si sa ma lase sa zambesc din nou.

Mentionez insa ca ziua de ieri a fost...perfecta. Si nu exagerez. A fost tot ceea ce am sperat ca va fi, si inca ceva pe deasupra. Premierea AMV-urilor a fost spectacol, si ne-am mai si luat un rickroll pe deasupra. Da, toate cele cateva sute de oameni care eram la momentu acela in sala. A fost genial. A urmat a doua repriza de kendo, care a animat sala (la propriu si la figurat XD), si ne-a si oferit o mica lectie de japoneza. Concursul de cosplay a fost impresionant, cu toate ca au mai existat si unele mici scapari pe ici, pe colo, si chiar cu tot cu cele o mie de pauze de la inceputul, dintre si de la sfarsitul reprezentatilor, care au cam exasperat publicul dupa un timp. :P Premierea castigatorilor nu ne-a surprins, si m-am bucurat sincer pentru cei care au plecat acasa cu premii, pentru ca ierarhizarea s-a facut pe buna dreptate, si sunt sigura ca toata lumea apreciaza asta.

Printre picaturi, am mai stat de vorba cu fetele de la Sweet Edition (si chiar am stabilit cu Laura un eventual commission pentru Nikolas XD), ne-am imbogatit colectia de merchandise cu tot felul de chestii, am mai facut poze, am castigat un poster cu L (lovelovelovelove <3333 *swoons like the crazy fangirl that I am*) si am apucat sa vad si niste live drawing, which totally rocked. Si, nu in ultimul rand, am reusit sa trec pe la Cedik. That really made my day. XD programul lor era pe terminate, insa tot le-am facut o mica vanzare, asa, pe ultima suta de metri -poster cu Yuki Eiri si unul cu mascota site-ului lor (which was cute). :P Am stat un pic de vorba, mainly despre cosplay si drawing si cum le-a mers cu standul AnimeZup. It was really nice. He was really nice, too. XD

In concluzie, a fost nemaipomenit. Oamenii au fost fantastici, evenimentele ne-au tinut ocupati tot weekendul, voluntarii au fost mana cereasca (seriously, merita un premiu special pentru asta <3), iar atmosfera a fost absolut incredibila. Per total, a fost genul acela de eveniment care te incarca pana la refuz cu energie vie si iti da puterea sa continui sa induri realitatea cu stoicism - cel putin pana la urmatoarea conventie. XD

Acum va las...merg sa ma eliberez.
In loc de final, ofer spre delectare (preluat direct de la creator) un video de prezentare a ceea ce a insemnat Nijikon 2008. Sa va faceti o idee despre ce si cum si cat a fost de grozav!

PS: pe undeva pe-acolo, aparem si eu si Ina :P nu vreau sa ma laud sau sa ne fac publicitate in vre-un fel, doar ca...ei bine, m-a surprins. XD Nu ma asteptam nici intr-o mie de ani la asa ceva. XD A fost inedit, to say the least.
Apar si fetele de la KissAmma Team, si niste membri Cosplay Society, si bineinteles Seireitei, dar...pe undeva pe acolo, aparem si noi. :D Asta e dragut.

Pentru detalii, vizionati mai jos:

A doua jumatate din Nijikon....

2008-11-03T01:21:00.003+02:00

...a fost si mai buna. XD

Pentru moment insa, va spun doar ca eu cam pic pe mine de oboseala si ca ar fi de preferat sa dorm un pic inainte sa incerc sa sun cat de cat coerent.

Asa ca acum o sa ma indrept usurel spre pat, lasandu-va promisiunea ca maine dimineata revin cu detalii despre cum a decurs aceasta a doua (si ultima ={ ) zi de Nijikon, precum si cu niste poze, pentru a va rasplati rabdarea. :D

Oiasumi, minna-san! Ne vedem maine. ^_^

Prima jumatate de Nijikon....

2008-11-01T23:14:00.004+02:00

...a fost tot ce mi-am putut imagina - si inca de doua ori pe-atat.

A fost fantastic, de la inceput pana seara.
Dimineata a fost putin haotica, pentru ca am dormit cam aiurea aseara si, asa cum se intampla de obicei, dimineata n-am functionat la parametri normali si am cam lenevit-o in loc sa ma grabesc cu pregatitul. Ceea ce a fost putin cam stresant. Insa nu mai conteaza. Parintii au venit cu noi de la inceput, ceea ce a fost dragut.

Am ajuns acolo cu bine si ne-am intalnit la scurt timp si cu Ioana si Roxana. Inutil sa va spun ca amandoua au fost socate de felul in care ne-am prezentat - in sensul bun, desgiur. Ne-au admirat atat coafurile, cat si armele - costumele le aveam momentan in pungi, pentru ca am considerat ca ar fi mai bine sa ne schimbam la Palat, decat sa venim de-acasa costumate.

Ne-am plimbat un pic prin zona la inceput, am "evaluat stuatia", cum se spune, si ne-am facut o idee generala despre ce si cum. Ne-am intanit si cu felete de la Sweet Edition, de la care Ina si-a primit in sfarsit 'pachetelul' - comission-ul, doujishin, primul volum din "Bookchasers", postere, stickere si nici nu mai stiu ce - si am trecut si pe la cei de la Seireitei, sa le admiram standul si produsele. La scurt timp dupa ne-am indreptat spre toalete sa ne schimbam; mda, se pare ca cei care nu participa la consursul de cosplay nu au acces la vestiare. =\ 'Neways, am facut senzatie si la capitolul asta, ceea ce m-a incantat peste masura. Nu va pot descrie ce sentiment fantastic este sa-i vezi pe altii fericiti si sa stii ca tu le-ai dat motiv de bucurie. :D

Oricum, marea parte a zilei a trecut ca un vis. Am facut poze, si solo si cu Ina - okay, majoritatea cu Ina :P - si i-am facut pe oameni fericiti. La inceput nu prea stiam eu ce si cum, insa m-am prins repede si toata treaba a devenit un fleac. :P Inprovizam miscari din mers, si fazele se construiau aproape de la sine, insa publicului se pare ca le-a placut.

Roxana si Ioana au gravitat in jurul nostru o vreme, facand poze din cand in cand si razand impreuna cu noi la tot felul de chestii pe care le vedeam aiurea prin locatie, iar parintii explorau in voie standurile, produsele, oamenii. La inceput m-am simtit un pic aiurea la gandul ca ei nu o sa se simta la fel de bine pe cat o sa ne simtim noi, insa pana la sfasitul zilei m-am convins ca si ei s-au distrat la fel de bine. Tata a trebuit sa plece la un moment dat, iar peste un timp si Ioana ne-a zis 'pa'. Insa noi am ramas. Ne-am uitat la MAD-uri (care, btw, nu mi s-au parut chiar atat de amuzante pe cat li s-a facut reclama), iar apoi la demonstratii de kendo live (courtesy of Ikada club, Bucharest :P), pana a venit vremea concursului de cosplay pe care il asteptam cu nerabdare. Concursul a fost.....ei bine....o onorabila incercare. :D Se vedea de la o posta ca era prima editie, insa chiar si asa, a iesit binisor. Au fost cosplay-eri foarte buni, au fost cosplay-eri buni, si au fost si cosplay-eri care n-aveau ce sa caute acolo. Scuze ca suna asa nasol, dar asa e. Si nici nu vreau sa par ingamfata; it's just how it is. A fost dragut pana la urma, oricum, asa ca trecem cu vederea. :D Pe undeva pe la inceputul concursului s-a intors si tata si i-a adus cu el si pe Dan si pe buni. A fost o surpriza draguta, si m-am bucurat sa-i vad cum se distreaza la concurs, chiar daca nu prea aveau ei mare idee despre ce personaje se jucau acolo.

Dupa concurs tata a plecat sa o duca pe mamaie inapoi acasa, dupa ceva vreme a plecat si Roxana, ca trebuia sa ajuna acasa sa prinda meciul de fotbal (:P), iar noi restul ne-am mai plimbat pe-acolo o vreme, am mai facut poze, am mai cumparat chestii - multe chestii :D - intr-un cuvant, ne-am simtit bine. Tata s-a intors cu Elena apoi, si ea a ramas cu noi dupa aceea. Am mai tras cateva runde de poze, am pus o improvizatie de lupta, a fost super. Unii ne cereau chiar ei pozitii si faze pe care vroiau sa le interpretam, altii in schimb erau mult prea timizi, iar aici interveneam noi si ii luam la poze. Si mai erau aceia care apareau de nicarei atunci cand se punea de pozat si dispareau la fel de repede, probabil deja in drum spre urmatorii cosplay-eri de imortalizat in aparat. Si bineinteles, sa nu uitam de cosplay-erii insisi (printre care Byakuya de la Seireitei si Deidara de la....er...nu stiu; plus Shinjo de pe Project Sakura, care o interpreta pe imparateasa tinutului Kei din 'twelve kingdoms', L-kun si inca alti cativa de care nu-mi mai amintesc pe moment, insa care sigur sunt pe-acolo), si de asemenea de multimea de fani care vroia pur si simplu o poza cu noi. Am facut poze cu ei, am facut poze cu noi, am facut poze cu adolescenti si tineri adulti si copii de 5-6 ani. Am facut la poze de ne-a iesit pe nas, insa va marturisesc sincer, din perpectiva unei persoane care n-a mai facut cosplay in viata ei, ca toata chestia asta e incredibil de distractiva! E o provocare, dar in acelasi timp o placere sa incerci sa dezvolti scene, sa gasesti miscari si scheme noi, sa creezi povesti din expresii ale fetei si pozitii ale corpului, si nu in ultimul rand sa vezi oamenii cum se entuziasmeaza cand le prezinti o faza noua, o idee pe care n-au mai intalnit-o, anything actually. A fost incredibil. And quite addictive, too. =))

Mai tarziu un pic, dupa ce ne-am mai listit, am trecut si pe la Laura si Raluca si am mai stat o vreme pe-acolo (si le-am mai cumprata din chestii) pana pe la vreo sase jumate, cand ne-am indreptat din nou spre sala de specacole, unde am vizionat "Profanatorul de anime" si apoi cateva AMV-uri facute de tineri romani. A fost super distractiv si chiar am ras cu lacrimi la unele clipuri. A meritat fiecare secunda. :D

La sfasit, ne-am indreptat usurel cu totii spre casa. I-am lasat pe Dan si Elena la ei, si am urcat doua minute sa ne vada si Jeni. I-a placut mult de noi, ceea ce pe mine m-a bucurat si mai mult. Am mai tras o runda de poze, si apoi ne-am intors la noi in cuibusor.

Iar acum eu sunt franta de oboseala, insa incredibil de fericita si abia astept sa o iau de la capat maine. M-am spalat pe cap din nou, ca trebuia sa scap de gelul si de tot fixativul pe care mi le-am impregnat in par, si i-am mai dat o runda de violet de gentiana, just in case. Movul arata mai a mov acum decat movul de dinainte, ceea ce e bine pentru mine, insa cam nasol pentru timing. Putea sa fie asa mov de la bun inceput, macar stiam si eu o chestie. Daaar oricum, ideea e ca am un par mov pentru maine. :D Mama ne-a calcat din nou costumele, ca sa fie fresh pentru o noua runda, si ne gandim serios sa venim direct costumate, sa nu mai pierdem vremea pe-acolo cu imbracatul.

Singurul lucru pe care il regret la ziua de azi e faptul ca n-am reusit sa trec pe la standul animezup, sa-l salut pe Cedik. Chiar mi-ar fi placut asta. :D Insa maine cu siguranta voi trece pe-acolo, no matter what. Sper doar sa mai aiba si maine standul deschis. :)

Acum insa, ma voi retrage usurel spre perna si voi incerca sa-mi refac bateriile cel putin pe jumatate, pentru ziua de maine. Si sa incerc sa asimilez tot ce s-a intamplat azi, pentru ca la momentul de fata inca sunt sub influenta entuziasmului si energiei explozive de la conventie. O sa am nevoie de cel putin cateva zile pana sa pot asimila tot ce s-a intamplat azi si ce se va intampla cu siguranta si maine. :D Oh, and speaking of which, abia astept sa vad cum va decurge sectiunea de grup a concursului de cosplay si mai ales sa vad prestatia celor de la Seireitei si de la Cosplay Society; si a altora, bineinteles, insa sunt foarte curioasa sa vad ce vor face aceste doua grupuri. :P
Si...ei bine, abia astept sa ma intorc acolo. Simple as that.

In loc de incheiere, va las unul dintre cele mai reusite AMV-uri la aceasta editie - de fapt, unul dintre cele mai reusite AMV-uri pe care le-am vazut in a looong, loooong time. :P Sa va faceti o idee in legatura cu ceea ce a fost pe la Nijikon in materie de entertainment. :D Enjoy!

Purple nurple. XD

2008-10-31T23:05:00.005+02:00

E ora unspe' si un pic si astept sa mi se usuce parul sa vad daca iese mov.
Da, ati citit bine - mov. Tocmai l-am spalat cu solutie de violet de gentiana si sper sa fi prins culoarea si sa iasa mai mov decat purpuriul care a rezultat din vopsirea de ieri.

Ina si nu mine (adica "Colors 'n' Chaos") nu o sa mai participam la concursul de cosplay la editia asta de Nijikon. Poveste lunga, n-am chef sa mai trec o data prin asta; ideea e ca nu mai concuram. Nu am renuntat la costume, insa, pentru ca tot o sa facem cosplay, insa nu in concurs. Am fost ieri in Bucur si am luat sosetele pe care sa le transformam in tabi, iar azi mi-am luat violetul de gentiata si apoi am dat un ocol prin Kauffland sa-si ia Ina nuantator in negru (si o galetusa de Finetti :P) si sa ne 'corectam' un pic frizurile. Ele au iesit binisor inca de ieri seara, cand le-am vopsit in prima mana - culoarea mea, cel putin, a fost senzatia zilei printre colegii mei de la japoneza =)) - insa nu au fost tocmai ceea ce ne-am dorit noi. Asa ca in seara asta, eu mi-am tratat parul cu o baie de violet, iar Ina urmeaza sa se vopseasca din nou in negru. Speram ca de data asta sa iasa ca lumea. =/

Mi-am terminat si geaca de blugi in seara asta. N-am mai completat desenul cu fluturi, cum era ideea initiala, pentru ca n-am mai trecut pe la librarie sa iau markere. In schimb am decorat-o cu fluturasi/x-uri facuti din lant negru. O sa arate ca lumea. Sper. :P

Se pare ca maine o sa vina si parintii cu noi la Niji, cel putin la inceput. Se pare ca i-am facut destul de curiosi in legatura cu toata povestea asta incat sa-i tenteze ideea sa petreaca macar cateva ore in compania unor pusti/adolescenti/restul lumii innebuniti dupa anime si manga si tot ceea ce implica acest curent. Nu stiu nici ei cat o sa stea, insa ma bucura faptul ca macar o sa vina. XD Oricat de ciudat ar parea sa ma bucur de faptul ca parintii mei o sa vina cu mine la o conventie anime (nu-i asa ca suna aiurea? :)) ), ma bucu totusi. Ma bucur pentru ca si ei au investit foarte mult timp si daruire in a ne ajuta sa ne implinim dorinta de a participa la conventie (90% din merit li se datoreaza lor, fara discutii; daca n-ar fi fost ajutorul lor, nu stiu daca am fi putut sa vedem ziua de maine implinita asa cum visam noi XD) si cred sincer ca o sa le placa ceea ce vor vedea acolo. Si cu ocazia asta, vor vedea si ei macar o particica din lumea asta ciudata, dar fantastica, ce ne-a captat fantezia de atata vreme. Si asta nu poate fi decat un lucru bun. :D

Maine o sa fie fantastic. O sa fie atata lume acolo si atata energie, ca probabil nici nu o sa ne dam seama cand o sa treaca timpul. Sper ca lumea sa fie impresionata de costumele noastre (stiu ca eu una sunt indragostita de al meu :X :X :X) si sper ca Ioana sa se simta bine, in pofida periodei neplacuta prin care trece in prezent. Sper ca parinti sa se distreze, indiferent cat vor sta, si sa simta ca efortul lor a meritat si ca e pe deplin apreciat. Sper sa apuc sa vizitez tot ce e de vizitat, sa vizionez tot ce e de vizionat, sa pozez tot ce e de pozat (si sa stau la pozat, de asemenea :P) si sa cumpar tot ce cred ca merita cumparat. Si nu in ultimul rand sper sa reusesc sa trec pe la standul animezup si sa-l salut pe Cedik. Mi-ar placea asta. XD

Pana atunci, sper ca parul meu sa iasa mov si trebuie sa pun mana sa ternim tabi-urile si eventual, daca nu pic de somn pana atunci, sa pregatesc clatite pentru maine dimineata. Mmmm....clatite cu Finetti si ciocolata la micul dejun....yumm.

A, si sa nu uit! Pentru a celebra participarea la Nijikon, se impune o schimbare de imagine; asadar incantati-va privirea cu maretia geniala si oh, atat de sexy, care este L Lawliet. <33333 The greatest character in the history of great characters ever! Omagiu si incantare in acelasi timp; ce poate fi mai bun? :D

Abia astept sa vina maine!
In loc de final, va las spotul publicitar ce promoveaza conventia pe posturile TV:

Inchid ochii.

2008-10-27T09:34:00.000+02:00

Cand el inchide ochii, se vede pe marginea unei prapastii. Mainile intinse deasupra golului simt vantul cum sufla in sus spre el si ii trece printre degete si il indeamna la libertate. El simte si asculta suierul usor al vantului si inauntrul lui ceva se sparge in doua. Deasupra lui e cerul de un albastru pur, neintinat de nori sau pasari, nici macar de soare. Intr-un final sare, iar vantul se transforma in urlet de vijelie in urechile lui. Dedesubt raul de un albastru pur il asteapta, incurajandu-l la liberate. El cade cu viteza, si nu mai poate vedea cerul albastru de deasupra, insa raul de dedesubt il asteapta cu nerabdare. Si cade, cade, cade la nesfarsit, pana cand.....deschide ochii si realitatea sclipeste inaintea lui. Realitate cruda, banala.
Asa ca prefera sa inchida din nou ochii...raul il asteapta...

Pe de alta parte...

"Eu visez un camp deschis, de un verde crud si umed de roua. Vad dealuri dupa camp si copaci razleti punctand intinderea de verde crud si umed de roua. Simt miros de iarba si pe jos covorul de verdeata se intinde pana sus, pe culmile dealurilor, disparand in orizont cam ca roua la rasaritul soarelui. Doar ca roua mea nu dispare. Roua mea ramane umeda pe camp si campul se intinde spectaculos pana sus, pe culmile dealurilor. Si intinderea se infatiseaza inaintea ochilor mei in toata splendoarea ei idilica, in puritatea ei naturala, proaspata si impecabila.

Insa eu nu vreau camp. Si nu vreau nici roua, si nici dealuri sau copaci razleti. Si nu vreau perfectiunea ei imposibil de inchipuit si nu vreau verdele ei crud si proaspat.
Nu vreau spatiu larg si luminos; vreau un perete de stanca de care sa ma sprinjin cand am nevoie si langa care sa ma ghemuiesc si sa adorm.
Nu vreau copaci razleti si miros de verdeata; vreau o padure de povesti, cu zeci, sute, chiar mii de arbori ce se ridica pana la cer si ma acopera cu umbra lor racoroasa si vreau miros de muschi pe radacinile lor si buruieni peste tot in jur.
Si nu vreau verdele crud al campului ce pare ca nu se mai sfarseste; vreau albastru pur de rau de munte. Vreau sa sclipeasca in linie franta de fir de apa si sa-mi inece gandurile sub nesfarsita-i revarsare.

Vreau sa izvorasca intai de sub peretele de stanca si sa rabufneasca fioroasa peste pietre, rostogolindu-le la o parte din drumul ei, navalnica precum o Iala si incapatanata ca mine. Si apoi sa-si croiasca drum printe zecile, sutele, miile de copaci si sa se piarda printre muschi si buruieni. Si sa o aud doar, usor, cum susura in note de basm, purtand cu ea povestile atator mii de suflete pe langa care doar a trecut sau pe care le-a luat cu ea, ducand mai departe lumii sperantele, visele, dezamagirile si durerea lor.

Si sunt geloasa pe tine si raul tau albastru si prapastia ta adanca si as vrea ca macar un fir de apa din raul tau sa se abata si prin visele mele. Macar ar mai sterge din verdele asta crud si umed.
Ce zici, poti sa-mi imprumuti si mie raul tau pentru o noapte?"

Intelegi ce se intampla?

9 zile

2008-10-23T19:11:00.002+03:00

Atat a mai ramas pana la Nijikon. Pare mult mai putin, desi in acelasi timp parca mai e o vesnicie.

Inca lucram sarguincios la sceneta. Repetam aproape in fiecare zi, pe cat posibil, si trebuie sa marturisesc faptul ca nu m-am asteptat sa ne obisnuim asa repede cu toata faza. Pe cat de greu si complicat parea la inceput ideea in sine de a compune coregrafia pentru o scena de lupta, pe atat de usor si distractiv a iesit pana la urma. Nu am terminat-o, obviously, pentru ca avem oarecare probleme in a gasi cel mai bun mod de a introduce o anume scena la sfarsitul 'numarului' astfel incat sa facem tranzitia de la scena anterioara cat mai natural si mai fluid posibil. Nu e chiar atat de simplu pe cat a fost cu celelalte parti, insa lucram de zor la asta si o sai dam noi de cap pana la sfarsitul weekendului.

Si Mirokumaru al meu prinde forma, at long last. Azi dupa cursuri, s-a apucat tata sa lucreze la el si dupa cateva ore de munca si schite si discutii si dezbateri legate de forma, dimensiuni, aspect si cate si mai cate, e terminat in proportie de 70%. Probleme mai mari s-au ridicat la capitolul inele, cat si in ceea ce priveste imbinarile, insa incetul cu incetul, le vom solutiona si pe ele. Urmeaza ca maine sa finisam inelele si sa facem retusarile necesare, iar candva in weekend sau in decursul saptamnii viitoare sal si vopsim. In orice caz, marturisesc ca a iesit fantastic! Mai bine decat m-as fi asteptat. Sunt profund impresionata, sincer va zic. Pentru cineva care n-a mai incercat asa ceva vreodata (si dupa cum am vazut pe net cand am incercat sa caut creatii ale altor cosplayeri, se pare ca as fi chiar printre primii care isi propun sa faca un asemenea lucru), tata si cu mine am scos o chestie super tare. Arata fantastic, foarte realist, foarte apropiat de original - intr-un cuvant, superb! Abia astept sa-l finisam maine dimineata si sa-l vad vopsit, lustruit, intr-un cuvant, terminat.

Mai e un pic de lucru si la Sode no Shirayuki, si atunci vom putea incerca sa jucam scena luptei cu armele adevarate, sa vedem cum se schimba lucrurile cand folosim the real things.

In rest, viata decurge normal pentru moment. Incerc sa nu ma gandesc foarte mult la cum va trebui sa trudesc dupa ce trece Nijikon sa prind din urma materia si mai ales proiectele la care nu am lucrat nici un piculet pana acum. Nu ca mi-ar fi fost lene, sau mai stiu eu ce, doar ca in general, atentia si energia mea sunt concentrate in principal pe lucrurile care imi fac placere, iar momentan, Nijikon imi face cea mai mare placere, asa ca, desi sunt constienta ca ceea ce voi spune va suna ingrijorator de inconstient - ei bine, scoala mai poate astepta! XP >:] hahaha.

Oricum, nu am de gand sa ma strese prea tare cu nimic. Mai ales acum.
Acum voi merge sa scot prajitura si ciocolata de la frigider si sa ma uit la ceva frumos: ori continui cu Darker Than Black de unde am ramas aseara cu Ina, ori mai 'gust' un pic de Bleach din nou, ca parca a trecut cam mult de cand nu m-am mai uitat....hmm...decizii, decizii... =))) rotfl.

O, da, aproape am uitat: maine avem oficial primul curs de japoneza. :D I can't wait. Sper sa terminam odata cu toata organizarea asta stupida and get to the actual learning of the language. :P Ne-a trimis o tipa mai pe la inceputul saptamanii un fisier pdf cu Hiragana, despre care banuim ca s-ar putea sa avem nevoie. Presupuneri umbla ca profa o sa ne invete sa scriem folosind Hiragana, ceea ce ar fi un pic mai dificil decat cu romaji, dar ar fi totusi amuzant. Ne-am intoarce la desenat betigase si virgulite. =)) lol.
we'll see tomorrow.

In loc de final, melodia zilei:

Battle cry.

2008-10-20T23:54:00.005+03:00

Ma dor muschii un pic.

Mda, stiu, e putin cam ambigua introducerea, but anyway.

Ma dor muschii, pentru ca am inceput sa lucrez cu Ina la coreografia pentru scena de lupta. Am luat-o de la zero in seara asta si in mai putin de doua ore aveam deja o schema preliminara a ceea ce vrem sa facem. Cool, eh? I know, we kick ass. :D Bineinteles insa ca in nerabdarea noastra de a ne pune pe treaba nu ne-am gandit si la cele mai elementare lucruri cand vine vorba de o asemenea manevra, ca de exemplu sa facem un pic de incalzire la inceput, si ne-am aruncat in exercitii asa, din prima, cu entuxiasmul de rigoare - hence the muscle aches. Buuuuut anyways. It was so worth it. :P

A iesit misto pentru inceput. Bineinteles ca au existat si impedimente in calea progresului nostru artistic (pffa, ce tare a sunat asta =]] ), ca de exemplu ora inaintata (am terminat pe la vreo 11 jumate...noaptea, da XD si asta doar pentru ca vroia tata sa se uite la TV, ca noi am mai fi stat in continuare :D ), sau lipsa de spatiu de desfasurare (pana si sufrageria era neincapatoare, cu toate ca e cea mai mare camera din toata casa), mobilierul deosebit de incomod (numai noi stim de cate ori am lovit ba lustra, ba biblioteca, ba vaza cu papura a mamei, in fine, cam tot ce e prin sufragerie :P ) sau imposibilitatea de a folosi the actual weapons in the fight, pentru ca nici una dintre ele nu este terminata - a mea nu e nici macar inceputa, to be precise. :))

Speaking of which, a fost tata azi pe la niste cunoscuti de-ai lui si a facut rost de teava de cupru pentru Mirokumaru al meu! *does super happy dance* I'm so excited!! pentru toiagul in sine a luat teava de 18,pentru inelul principal, teava de 15, iar pentru inelele secundare, care trebuie sa fie mai mici si mai subtiri - teava de 12. Am stabilit impreuna sa facem inelul principal de diametru aprox 20cm, iar celelalte de diametru aprox 15cm, ca sa nu fie diferenta prea mare, insa nici sa nu fie prea mici inelele. Cred ca o sa iasa perfect in the end. A mai luat tata si o sticluta de bronz auriu pentru vopsit post-procesare si e o nuanta grozava, ceea ce ma incanta peste masura!

Now all we need is to practice the flippin' moves until we get them right si dupaia sa ne sincronizam pe melodie si dupaia sa mai aranjam pe ici pe colo ce mai e nevoie si dupaia....uuuf, mai e de munca, nu gluma. :D Dar nu ne speriem. Vinerea asta avem de gand sa ne intalnim cu Roxana si sa mergem in Tineretului sa exersam p-acolo, ca avem spatiu deschis si libertate de miscare mai mare decat in sufragerie, nici nu e excesiv de populat, si de asemenea o avem pe Roxana ca si observator, care ne poate da idei si ne poate corecta pe ici pe colo, prin punctele esentiale. :P O sa fie tare amuzant sa-i vedem pe pustii aia de p-acolo (ma rog, care o sa fie) cum se opresc din drum sa se uite la tipele ciudate care-si scot ochii cu betele. =))lmfao.

Nu mai vorbesc de restul scenetei: inceputul propriu-zis, the dance moment, si jan-ken-po-ul de final. Toate puse laolalta, plus cautat, mixat si potrivit sountrack-ul pe intreaga chestie, o sa fie mult de munca :D Dar o sa fie misto. Trebe sa exersam miscarile de lupta de vreo o mie de ori pana sa ne gandim la altceva, anyway, asa ca avem cu ce ne umple timpul. :P I'm excited, tho. Abia astept sa vina Nijikon si sa jucam sceneta intreaga and have a blast at it! Si sa-i lasam pe toti cu gura cascata! Mwuhahaha! I'm telling ya, by the time we're through with it, they'll be going 'Seireitei who? o.O' Mark my words! :P O sa rupem gura targului anu' asta! >:)

Pentru moment insa, am nevoie de o aspirina si de inca multa energie sa continui sa repet coreografia aia la nesfarsit. :D Keep your fingers crossed for me, minna-san!
In loc de final, melodia pe care va avea loc scena noastra de lupta:

PS: Uh, aproape am uitat. Faza tare in seara asta: ma abordeaza Vlad (o.O as in Vlad de la noi din grupa. o.O I know, right!? ) pe mess sa ma intrebe detalii despre ce am facut vinerea trecuta sa intalnirea la japoneza. Yeah, apparently s-a inscris si el. Bineinteles ca nu a catadicsit sa se intereseze de toata faza mai mult dkt sa depuna cererea la catedra si dupa-aia gata, insa insasi ideea ca Vlad vrea sa studieze japoneza mi se pare greu de digerat. L-am intrebat de ce s-a inscris si mi-a zis k cik vroia sa faca ceva asa, mai diferit, si cum franceza facuse in liceu si celalte limbi straine din lista de facultative nu i se pareau prea atractive, a optat pentru japoneza. --- slap me now.

Mi se pare hilar, dar nu comentez. :D Astept curioasa sa vad cum se va descurca. Pentru moment, nu-l vad prea interesat de limba in sine, ci mai mult de comicitatea ideii de a invata japoneza, insa se prea poate sa ma si insel. Nu stiu, astept sa vad cum decurg lucrurile. O sa fie amuzant totusi. :))

Konbanwa, minna-san!

2008-10-17T18:42:00.004+03:00

Ziua de azi a fost generoasa cu mine. Iar acum stau cu un pahar de cola langa mine si ma gandesc la ce a fost azi si ma simt bine.

It got off on a rocky start, pentru ca am avut o mica confruntare cu Ina de dimineata, insa s-a rezolvat...inca nu stiu cum, dar acum e bine. We're like that sometimes, but it's all part of the wonderful experience of having a sister. XD And I wouldn't trade that for the world. <3

Anyway, the main topic of today's news este intalnirea cu oamenii de la japoneza. And what a meeting it was! Sa va povestesc:...

Intalnirea in sine avea loc la 3 dupa masa, insa noi trebuia sa ne intalnim cu Ioana pe la vreo 2, ca sa-i tinem companie o vreme, ca ea terminase cursurile mult mai devreme si se plictisea. N-am mai putut sa ajungem la 2, asa ca am venit la ora stabilita pentru japoneza. Buuuun. Ajungem noi pe la 3 fara ceva, Irina era si ea deja acolo, stam un pic de vorba, ne dam cu opinion-ul despre cam cati or sa vina, cati s-au inscris, Ioana zicea ca cica de la FABIZ n-ar primi, si cum ea e de la FABIZ, se temea ca s-a inscris degeaba, dar pana la urma ne-am lamurit ca n-are de ce sa refuze profa sa primesca de la vreo facultate anume, pentru ca materia in sine e facultativa, deci poate sa aplice oricine vrea de la orice facultate, bla bla bla in fine, frecat menta pana se mai strange lumea.

Faza tare incepe abia dupa cam vre-un sfert de ora de cand am sosit. La inceput n-au fost prea multe persoane pe acolo, erau cativa, insa nu destui cat sa ne puna probleme in sensul ca n-am putea incapea in sala in care trebuia sa aiba loc intalnirea, si care cred ca era doar cu putin mai mare decat camera mea de 3-si-un-picx3-si-un-pic. Stiti voi, sala normala de seminar - nu e mare lucru. Eh, pe la 3 fara un pic incep sa soseasca din ce in ce mai multi oameni. Si atunci sa te tii. Se strange lumea in fata usii de la sala minuscula mai ceva ca la alimentare pe vremea lu' Ceashka, toti sperand ca daca se ingramadesc cat mai in fata or sa prinda un scaun liber. Se perinda niste femei de serviciu pe-acolo, se uita la noi cu niste ochi foarte mari si foarte suspiciosi, noi radem de noi insine si de cat de ciudati trebuie sa parem, si asteptam sa soseasca profa. Asteptam noi ce asteptam, si intre timp continua sa mai vina oameni. Si se strang, se strang, se strang, ca pana la momentul la care profa soseste intr-un final, ajunsesem sa ne intindem pe aproape jumatate din coridorul de la etajul 5. Eram multi. Eram foarte multi. Incep sa cred ca pana la urma va trebui sa tinem intalnirea in hol, ca deja era clar ca in sala de seminar nu aveam cum sa incapem toti. Ar fi amuzant.

Buuuun. Vine profa, ne vede, se mira, ne intreaba daca suntem TOTI veniti pentru japoneza, noi raspundem razand ca da, si intra profa in sala minusula. Dupa-aia iese profa si ne directionaza pe toti catre masa mare din hol. Era singurul loc in care puteam sta sa vorbim, ca nici in sala minuscula, si nici macar in anexa ei nu incapeam toti. Deci intalnirea a avut loc pe hol. =))) Eu rad si ma alatur fetelor care se stransesera deja in jurul profei.

Long story short, profa e simpatica. Nu cred ca o sa ne faca prea mult probleme. Pare de treaba si e foarte rabdatoare. Nu e o prezenta deosebit de spectaculoasa, din contra, daca ai vedea-o, n-ai zice ca preda japoneza. Nu prea ai zice ca preda deloc, de fapt. E scunda si se imbraca banal. Are parul castaniu cret tuns foarte simplu si poarta ochelari ovali. Arata cam ca un soricel de biblioteca. XP Si azi mai era si racita, asa ca a vorbit foarte incet mai tot timpul. Dar e simpatica. A avut radbare cu noi si ne-a raspuns la toate intrebarile (din care unele au fost puse de 'shpe mii de ori). Cred ca o sa ne placa sa ne predea ea.

Ne-am inscris toate (inclusiv pe Roaxana, care n-a putut sa vina azi, ca avea ore) in grupa de vineri, la 12. Profa - al carei nume e Maria Ciubancan, btw - nu putea tine cursul decat in anumite zile, iar din toate posibilitatile, cel mai convenabil tuturor partilor implicate era sa venit vineri la 12. Pentru mine si Ina nu e chiar asa fantastic, pentru ca vinerea era ziua noastra libera de la orar, insa nu regret aranjamentul. Nici celelalte optiuni nu erau chiar asa grozave, asa ca pana la urma sacrificarea a cateva ore pentru japoneza in fiecare vineri nu e chiar asa o mare tragedie. In the end, it's gonna be good. Suntem cam 25-26 de oameni inscrisi in grupa noastra, ceea ce o face a doua ca marime dupa cea de vineri la 9 dimineata, care are 31 de membri, din cate imi amintesc. La polul opus sunt cele de luni la 4 jumate respectiv miercuri la 3. Mi se pare okay sa fim 25 de oameni. Nici prea multi nu e bine, ca deja devine incomod, iar o mana de oameni deja nu mai e amuzant deloc, asa ca e bine.

Singura nemultumire e ca s-au inscris prea putini tipi. :\ Nu ca m-ar deranja in mod deosebit, dar deja m-am saturat de fatze. Nu mai sunt amuzante. Si oricum, sor-mea, Ioana, Irina si Roxana sunt tot ce-mi trebuie la capitolul asta. Nu mai vreau pitipoance si wannabe-s si pustoaice care-si vantura gentile marca "The Nightmare Before Christmas" da' nici macar nu stiu ce-i aia. Nu mai vreau fatade si impresii si zambete si "kiss kiss" de ochii lumii. Am prea multe in grupa obisnuita, nu mai vreau atatea si la japoneza. Bine, avem si cativa tipi pe lista, dar n-am apucat sa ma uit pe indelete la ea, sa vad ce si cum. Oricum, sper sa nu se umple sala de fatze din nou, k n-o sa-mi placa prea mult. :\

Per total, a fost dragut. Abia astept sa incep the actual thing. Profa a zis chiar ca o sa ne invete sa si scriem, which is bound to be intersting. :P I'm really looking forward to this whole thing.

Intoarse acasa, am trecut pe la Kaufland sa-mi iau sampon nuantator pentru conventie, si desi tot nu am gasit movul de care am eu nevoie pe nicaieri (doar la capitolul vopsele am gasit un Color XXL v87 de la Schwarzkopf care s-ar apropia cel mai mult de ce caut eu, insa nu as vrea sa merg pe varianta vopsea de pe-acum, si oricum, nu am nici o garantie ca imi va iesi acea nuanta fara decolorat in prelabil, iar eu nu am de gand sa-mi decolorez parul pentru nimic, so...yeah) am gasit totusi ceva bunicel. Se numeste Funky Red, curtoasy of Loncolor, and it's reasonably okay. Oricum, ma astept sa iasa mai inchis decat se prezinta pe plic, pentru ca eu o sa-l aplic direct pe par, fara decolorare, iar in cazul in care tot nu iese destul de mov o sa-mi cumpar niste violet de gentiana si il mai 'aranjez' un pic. :D I'm glad, though. It's good.

Inapoi acasa, am descoperit ca tata facuse cumparaturile cat am fost noi plecate si pe langa majoritatea lucrurile pe care i le trecusem eu dimineata pe lista, mai cumparase si doua sticle de cola si multe banane, which totally made my day. ^_^ Pentru masa de pranz Ina a pregatit snitele de soia (de care cumparase de la Kauffland) iar la scurt timp dupa ce a terminat ea au venit si parintii acasa si am luat masa cu totii. A fost dragut. Nu apucam sa facem asta de multe ori - sa luam masa cu totii si pur si simplu sa stam de vorba, sa ne povestim ce-am mai facut in ziua aia, cum ne-a mai mers si cate si mai cate. E ... nu stiu, e special. Ne linisteste intr-un fel, si ne uneste ca si familie, chiar daca de cele mai multe ori programele noastre haotice ne tin departe unii de altii marea parte a zilelor.

Dupa masa ne-am facut siesta si am cam lenevit pana mai spre seara. Iar acum am cola langa mine si ma simt bine. Incerc sa nu beau prea multa, ca iar nu mai adorm pana spre 1-2 dimineata, dar parca nici asta nu ma prea mai intereseaza. Oricum, maine nu trebuie sa ma trezesc devreme iar, asa ca e-n ordine.

De cateva ore il ascult pe Darren Hayes over and over again, inclusiv melodii de pe noul album -intitulat "This delicate thing we've made"- si parca asta ma face sa ma simt si mai bine. Nu stiu de ce, dar muzica lui a rezonat intotdeauna cu unda mea emotionala. Intotdeauna ma linisteste si imi reda echilibrul, oricate probleme m-ar framanta, oricate as avea pe suflet. E..nu stiu, parca e terapeutic intr-un fel. Stiu ca probabil suna un pic ciudat, dar asa e muzica lui pentru mine. :D

Anyway, cred ca e cazul sa inchei aici si sa ma retrag.
In loc de final, va prezint videoclipul uneia dintre cele mai bune melodii de pe noul lui album, clipul in sine fiind o creatie deosebita. Enjoy! :)

PS: A, si pentru cei care se intreaba cum se traduce titlul acestui post (probabil ca sunt destui :P), it quite literally means 'Good evening, everyone!' cu tot cu titulatura de respect. :D Asta ca un preview a cum arata/suna japoneza. :P
Want more? Join a class, neh? ;)

De toate pentru to(n)ti

2008-10-15T19:24:00.004+03:00

Deci. Ce mai e nou?

Pey, de unde sa incep?

Sunt bine acum. Demonii s-au retras, cel putin pentru moment, si soarele a rasarit din nou in camera mea de 3x3. Cel putin pentru moment.

Sunt o tona de lucruri care imi ocupa timpul zilele astea, de la avalansa de proiecte pentru facultate, dintre care unul a fost recent devansat cu cateva saptamani bune, ceea ce ridica nivelul provocarii pe culmi nebanuite inca (vezi sectiunea 'Tehnici promotionale' *completes with a round of swearing under her breath*), la lupta continua cu viata de student, cu partile ei bune si mai putin bune (vezi, incerc sa nu mai zic 'rele', k cik e o teorie care zice ca daca definesti ceva ca fiind rau, va fi cu atat mai greu de suportat), pana la nerabdarea cu care astep ziua de vineri, cand o sa ne intalnim in sfarsit cu restul oamenilor care s-au inscris la facultativa de japoneza, pentru a vedea cum stam cu grupa si cum e cel mai convenabil sa fixam orarul. Abia astept sa vina vineri! \:D/ Abia astept sa vad cati s-au mai inscris, sa ajung sa-i cunosc (da Doamne sa fie oameni normali si te rog da sa fie de asemenea si niste baieti p-acolo! :D stii Tu despre ce vorbesc. mersi anticipat! ;D ), s-o revad pe Ioana si pe Roxana si basically just start the flippin' classes al-flippin'-ready! :D I'm so excited about the whole thing, I can barely think about how it's gonna be. But anyhows.

Am dat o fuga azi pe la buni si m-a ajutat sa termin panglica pentru costumul de cosplay. It came out fabulos! *does a little Emmet pose* haha. But yeah, it really did. Am incercat s-o pastrez cat mai apropiata de original and I actually think we did a pretty dam good job of it, too! :D Si cu asta, costumul meu este in mod oficial terminat! Woooo! *dance moment* Sunt asa multumita de cum a iesit si abia astept sa vina weekendul sa-mi rezerv cateva ore pentru o proba a costumului intreg, sa vad cum o sa fie. In intreaga lui splendoare, can you imagine that! :D Acum tot ce lipseste e Shikai-ul, insa tata deja mi-a zis k o sa se intereseze sa vada de unde poate face rost de lemn pe care sa-l prelucreze in forma de sulita, asa cum cere tiparul, si dupa cate imi descria el p-acolo ca ar trebui sa faca, chiar cred ca are un plan in minte. And that's super great news. :D Oricum, nu ma agit de pe-acum. Pentru moment trebuie sa incerc sa-mi dau seama cum o sa regizez sceneta, ca partea asta primeaza acum.

Si de asemenea, sa incerc sa termin "Sunete". Stiu cum se termina si stiu si ce trebuie sa scriu. Singura problema e ca nu prea mai gasesc timp sa mai scriu, si asta e groaznic pentru mine. Nu ca as evita problema, dar mereu se iveste cate ceva care ma impiedica sa ma asez frumos in fata tastaturii si sa scriu. Ca azi, de exemplu, cand am avut o intreaga ora si jumatate libera intre cursuri, si totul a mers perfect in incercarea mea de a ma izola de lume ca sa termin partea a III-a, doar pentru a descoperi mai apoi cu stupoare ca internetul de la Centrl Media de la Cibe nu mergea. X( Adik era, doar ca nu se putea conecta nimeni la retea. Great good that did me, eh? Asa ca n-am putut reciti partea a II-a ca sa vad de unde trebuie sa continui, si cum nici nu aveam nimic salvat pe hard, m-am gasit in imposibilitatea de a mai scrie orice. Si asta nu e singurul exemplu pe care il pot da, insa nu vreau sa ma mai gandesc la asta acum. Stii, teoria aia din nou.

Acum vreau sa ma linistesc, sa nu fac nimic si sa ma culc devreme in noaptea asta. Sa dorm bine (poate si destul...) si maine sa imi rezerv dupa-masa pentru vizionat anime si OAF (am inceput sezonul 5 in seara asta si mi-am reamintit de ce imi placea asa de mult; lucrurile evolueaza mai rapid decat probabil ca mi-ar placea mie, dar abia astept sa vad cum se va termina ;D) si bine inteles, terminat "Sunete".

Si poate reusesc sa-mi adun curajul sa continui "Sanctuary". >.< Ar fi fantastic.

In loc de final, ascultati si vizionati si simtiti-va bine. :D

Gri Dorian

2008-10-11T18:37:00.002+03:00

Nu, postul asta nu are nimic de-a face cu melodia. Titlul e doar cel mai apropiat lucru care mi-a trecut prin minte care poate a descrie starea mea de spirit la momentul de fata. X(

Am avut o zi de tot -- mda, intelegi voi. Bine, nu ca ultimele cateva zile ar fi fost mai bune, dar la comparatie ele tot ies mai bine.
Si acuma ma simt epuizata. Sunt stoarsa -aproape ca as putea zice 'la propriu'- de tot ce inseamna sentiment. Nu mai pot. Pur si simplu, nu mai pot simti. E un gol gri in sufletul meu care nu mai poate distinge intre fericire sau tristete, intre buna dispozitie sau angoasa. Si eu stau asa, in suspensie, in golul acela si nu-mi pot da seama de ce se intampla in jurul meu. As vrea sa rad, sa rad in hohote, sau sa tip, sa urlu chiar, as vrea sa am puterea sa declansez o avalansa, sa provoc un dezastru, orice numai sa ies din starea asta de nimic. Da, asta e. Senzatia asta care pluteste deasupra mea - e nimic. E un vid urias si nesfarsit care absoarbe totul din jur, ca o gigantica gaura neagra inghesuita in micul spatiu ce ramane intre plamanii mei. Nu mai pot simti, nu mai pot gandi, nu mai inteleg nimic. Si stau asa, in letargie, incercand sa-mi umplu timpul cu ceva, orice, numai sa dau un sens acestei stari. Ceva care sa umple vidul, ceva destul de mare, sau potrivit de mic, incat sa ramana blocat in gaura si sa pot simti din nou. Ceva care sa-mi provoace o reactie, indiferent de care fel de reactie ar fi.

Acum ascult Gackt si parca e mai bine. Parca rezoneaza in pieptul meu si ma linisteste. Nu inteleg ce spune, bineinteles, pentru ca inca nu stiu japoneza atat de bine incat sa-l pot traduce, insa nu conteaza. Vocea lui e destul, si melodia ma vindeca. E "Fragrance" si o ascult la nesfarsit de cateva ore. Am incercat si altceva intre timp, insa n-a mers. Tot la ea m-am intors. Heh..cred ca asta inseamna ceva, nu?

Incerc sa scriu din nou, dar vidul intra din nou in joc si absoarbe in el orice scanteie de gand care ar avea curajul sa sclipeasca in mintea mea. As vrea sa citesc, atunci, dar nu cred ca ma pot concentra destul cat sa parcurg macar o pagina. Vezi tu, vidul asta din nou.

Cred ca o sa-mi iau un pahar de cola si o sa incerc sa ma uit la un film, sau un anime, ceva. Pentru asta n-ai nevoie de prea multa concentrare, nu? Stai pur si simplu in pat si te uiti la omuletii de pe ecran cum se scalambaie ca apucatii. Eh, hai, poate nu chiar ca apucatii. Oricum, nu poate fi prea greu. Am si un Twix pe undeva prin congelator, poate o sa reusesc sa-l mananc si poate ciocolata o sa ma mai intremeze un pic. Stiti voi, povestea cu productia de endorfine...Poate o sa functioneze si la mine. Poate o sa se topeasca destul cat sa inunde gaura neagra si sa o umple. Poate....

Eh, orice e mai bine decat asta.

2008-10-11T00:21:00.004+03:00

Un film intreg despre personajul meu preferat din anime-ul meu preferat?!?!?!? *huge fangirl squee* what can possibly top THAT?! XD Am nimerit in seara asta din nou peste titlul filmului (nici nu mai stiu acum in ce circumstante mi-a rasarit in minte, dar nu pra mai conteaza) si m-am pus pe cautat. Ce am aflat? Ei bine, pe scurt, e vorba despre UN FILM INTREG DESPRE L!!!!!!!!!!! Adica NUMAI DESPRE L!!!!! Fara Light, fara stupida de Misa, fara anchete si jocuri in spatele scenei, fara comisia de investigatii, fara any of that shit. Doar L. In toata maretia lui de capodopera artistica, doar L. Simply to die for. *swoons like crazy* Nu cred ca pot incerca macar sa descriu cat de mult iubesc personajul asta (si cat de mult il urasc pe Ohba pentru ca l-a scos din peisaj, cu toate ca omul este un geniu pentru ce facut din Death Note), insa daca vreti sa va faceti o idee, va recomand cu cea mai mare caldura sa vizionati anime-ul, si mai apoi filmele. Atunci veti intelege. Sper. XD

'neways, here's the official trailer for this piece of theatrical art. Nu l-am vazut inca, dar asta doar pentru ca abia mi-am luat torrent-ele. Vreo cateva duzini din ele, to be precise :D Insa maine le descarc si ma pun pe savurat. *swooning cat incape*

Pana atunci, spre deliciul fanilor (dar mai ales al meu :P), iata trailer-ul, as promised :D E subtitrat si in engleza, pentru aceia dintre noi care stau mai prost la capitolul 'limbi straine', sau carora pur si simplu le e lene sa fie atenti la dialogul in japoneza. XD Enjoy!

Sunete

2008-10-11T00:02:00.003+03:00

= partea II =

Stă în stație de aproape zece minute deja. Tramvaiul întârzie mai mult ca de obicei, și asta îl neliniștește. Nu-i place când întârzie tramvaiul, pentru că asta înseamnă că s-a întâmplat ceva neprevăzut pe traseu, ceva grav de vreme ce întârzierea e așa de mare. De obicei nu așteaptă mai mult de trei, cel mult patru minute, însă acum a stat în stație de aproape trei ori pe atât. Nu-i place când întârzie tramvaiul, pentru că asta înseamnă că trebuie să stea să aștepte în stație. Și nu-i place să stea în stație. Se adună prea mulți oameni pe peron și asta îl neliniștește. Nu-i plac mulțimile. Și de aceea nu-i place când întârzie tramvaiul.

Și doamna roșcată în compleul de culoarea oului de struț încă se mai holbează la el. E foarte nepoliticoasă, însă el tot nu-i poate spune nimic. A încercat să o ignore o vreme. La început nu prea a reușit, iar apoi și-a dat seama că tramvaiul întârzie și a uitat pentru moment de doamna roșcată. Acum însă a observat-o din nou și iar se simte stingherit de privirea ei sfredelitoare. Ea știe că el a observat-o, căci s-a uitat direct la ea la un moment dat. Nu asta era intenția lui, dar s-a întâmplat. A privit-o în ochi pentru o secundă, parcă încercând să-și dea seama ce caută cu privirea așa de insistent, și femeia a clipit ușor, însă nu l-a slăbit din strânsoarea ochilor ei închiși la culoare –deși de la distanța aceea nu își putea da seama dacă erau negri sau căprui închis. Nu-i place să privească oamenii în ochi însă, de aceea nici n-a zăbovit prea mult uitându-se la ea. Însă ei nu pare să-i fi păsat prea mult, căci încă se holbează la el, deși știe că nu e politicos, și acum știe de asemena și că el a văzut-o.

În schimb se hotărăște să încerce să se concentreze asupra oricărui alt lucru până ajunge tramvaiul, măcar să nu se mai gândească la femeia care se zgâiește la el. Speră să nu întârzie prea mult tramvaiul, căci nu sunt prea multe lucruri interesante prin jur care să-l țină preocupat destul de mult timp.

Își îndreaptă atenția spre un nature. E un nasture pe jos. E mic, rotund și alb și e decorat delicat cu mici dungilițe albastru marin ce se curbează ușor pornind dintr-o parte. E drăguț. Aproape că îi pare rău de el că e acolo jos. Probabil a căzut de pe sacoul cuiva, sau s-a desprins de la gulerul vre-unei cămăși –de acolo se rup cel mai adesea nasturii, se gandește el- și posesorul nici nu l-a observat. Sau poate l-a observat, dar nu i-a păsat. De ce i-ar păsa, oricum? E doar un nasture. Nu contează. E prea mic să mai conteze, e doar un detaliu. Oricând își poate lua un altul. Sau chiar o întreagă altă cămașă. Un nature nu contează prea mult. Dovadă că persoana nici nu a observat că îi lipsește. Își amintește însă că un nasture este cu mult mai important decât atât și pentru un moment, aproape că îi pare rău că a gândit asemenea lucruri despre nasture. Deși mic, fără nature cămașa nu stă încheiată, iar sacoul arată ciudat. Fără nasture nici o haină n-ar putea fi îmbrăcată, și totuși el tocmai s-a gândit că nasturele nu e important. Îi e milă acum de nasture, și ar vrea să-l ridice de jos și să-l păstreze. Măcar lui i-ar păsa destul de mult încât să nu-l lase acolo. În același timp însă își dă seama cât de stupid sună asta. Cât de infatil poate să gândească uneori! Auzi, să îi fie milă de un nasture! Cine a mai pomenit așa ceva?! Da, într-adevăr, e important -e crucial, fie- bla bla bla, însă nu trebuie să dramatizeze totul așa de tare.

Şi-ar dori să ajungă odată tramvaiul ăla în staţie, ca să nu mai fie nevoit să se gândească la nasturele abandonat pe jos. Însă nu se poate abţine. Măcar a găsit ceva care să-i distragă atenția de la femeia roșcată. Se mai uită o dată in jos, la micul obiect rotund ce stă cuminte la câțiva centimetri de vâful baschetului său stâng. Și deși e conștient că e încă pe un peron plin de oameni, și că doamna roșcată încă se mai holbează la el –nu se mai uită la ea, dar îi poate simți clar privirea arzându-i ceafa- se așează pe vine încet, așa cum îi stă în fire să facă orice, și scoțând o mână din buzunar, întinde câteva degete lungi și subțiri către nasture. Îl apucă ușor, atât de delicat încât ai zice că se teme să nu-l rănească, și îl ridică în fața ochilor. O clipă nu face altceva dacât să se uite la el, ținându-l foarte delicat între degetul mare și arătător, parcă studiindu-l cu cea mai mare atenţie, apoi se ridică iar în picoare, la fel de încet precum s-a așezat. Câțiva oameni din jur s-au oprit să îl urmărească și se încruntă a mirare când îl văd cum îndeasă ușor nasturele într-unul din micile compartimente exterioare ale ghizdanului spânzurat de umăr şi apoi strecoară mâna înapoi în buzunarul blugilor spălăciți. El încearcă să-i ignore și își spune mulțumit că a făcut ceva bun. Nasturele va ajunge acasă, în cutia uriașă în care a mai strâns atâtea sute de alte mărunțișuri, și îi va face fericiți pe copii. E un nasture drăguț, nu merita să-l lase pe jos. Zâmbește mulțumit –un zâmbet mic, firav, abia perceptibil, ce îi arcuiește delicat colțurile buzelor subțiri și palide- și simte că parcă îi e mai ușor acum să îi ignore pe cei care încă se mai uită un pic ciudat la el, ridicând mirați din spâncene când îl văd că zâmbește așa dintr-o dată. Până şi femeia roşcată i-a dispărut din minte. Acum nu se mai gândește decât la copii, la fețele lor entuziasmate atunci când vor vedea micul năsturel alb cu dugulițe albastru marin, și la zâmbetele lor largi atunci când le va înmâna micul obiect ca pe o mare comoară. Și în mânuțele lor mici, năsturelul chiar se va transforma într-o mare comoară. N-au parte ei de prea multe lucruri drăguțe de obicei, însă au o imaginație incredibil de bogată, așa că îi vor găsi fără îndoială o întrebuințare specială. Întotdeauna l-a uimit cum pot ei să-și fabrice bijuterii de jucării chiar și din cele mai neînsemnate lucruri, așa că e sigur că micul năsturel va primi cu siguranță un rol important în jocurile lor.

Cineva anunță în sfârșit -chiar în momentul în care acest ultim gând îi trece lui prin minte- sosirea mult așteptată a tramvaiului în stație și toată lumea se grăbește să se înghesuie pe la uși, luptându-se cu toți ceilalți în speranța că vor putea să intre printe primii și să ocupe un scaun liber. El se uită la ei pentru un moment, după care se îndreapă la rândul său încet spre ultima uşă. Niciodată n-a putut înțelege fenomenul ăsta, indiferent cât ar fi încercat. Îl amuză uneori să îi observe pe cei care urcă, să îi vadă cum se înghesuie înainte sau îi împing pe cei din faţă să urce mai repede în tramvai, şi aproape că ar putea să râdă la feţele şi reacţiile lor. Însă nu o face niciodată. Nu e chiar atât de amuzant, și oricum, el nu prea râde foarte des.

Așa că urcă liniștit, în pasul încet care îl caracterizează, cele câteva trepte până în tramvai și își găsește un loc mai liber lângă una dintre ferestre. Scoate o mână din buzunar și apucă bara orizontală lungă, un pic ruginită și scrijelită pe alocuri de foști pasageri care au considerat distractiv sa-și lase urmele pe ea. Degetele lungi, palide și foarte subțiri se crispează pentru o secondă când ating metalul rece, însă el își impune să suporte contactul vreme de măcar o parte din cele câteva zeci minute cât durează călătoria. Așa se întâmplă de fiecare dată. Urăşte contactul cu lucrurile din jurul lui, însă nu prea are de ales, mai ales când vine vorba de mijloacele de transport în comun. Nu, nu e germofob sau altceva asemănător, doar că nu-i place să atingă tot felul de lucruri. Și chiar și atunci când trebuie să le atingă, ca de exemplu când trebuie să apuce diferite obiecte, sau ca acum, când trebuise să se țină de bară, încearcă să mențină cât mai puțin din suprafața pielii în contact cu ceea ce atinge. Uneori reușește, ca acum, când își forțează degetele să se relaxeze și mintea să nu se mai concentreze la asta, însă alteori nu e chiar așa de simplu.

În curând se întoarce cu gândul la copii, și gândul îl mai liniștește...

2008-10-10T15:50:00.004+03:00

Ma simt bine acum.

E vineri, dar pentru prima data de cand ma stiu, nu e zi de scoala. XD Si e asa grozav cand ma gandesc la asta! Unii au cursuri azi (chiar de la noi din grupa) ca asa e orarul lor, dar pentru o parte dintre noi, azi e zi libera. Yupee!

Asa ca profit din plin de ea, cel putin acum cat sunt inca la inceputul anului si nu ma inec in teme si proiecte si pregatit seminarii and all that shit. M-am trezit cam devreme pentru gustul meu azi, pentru ca i-a fost rau catelului si a trebuit sa il ingrijesc o vreme, insa restul zilei a fost program de voie. XD

Acum ascult muzica si citesc manga si mai lucrez, asa, printre picaturi, la partea a doua din "Sunete". Imi place cum a iesit. S-a nascut intr-o fractiune de secunda, aproape din nimic, dar el are viata si o personalitate proprie. He's not just a figment of my imagination. Si asta il face special pentru mine. Ma bucur ca nu l-am creat eu.

In loc de incheiere, opening-ul de la anime-ul care a fost facut dupa manga pe care o citesc eu acum:

Sunete

2008-10-09T19:49:00.006+03:00

= partea I =

E soare afară şi se afişează o zi frumoasă. La ştiri au prognozat în jur de 25-26 de grade -Celsius, bineînţeles- , însă pare mult mai cald, poate şi din cauză că nu adie nici un pic de vânt. Oamenii freamătă pe străzi ca furnicile după fărâmituri, toţi ocupaţi, toţi având o destinaţie la care trebuie să ajungă cât mai curând posibil.

Însă el nu. Pentru el, nu contează aşa de mult unde ajunge. Ştie unde va ajunge, nu asta e problema, însă nu-l mai interesează, pentru că în fiecare zi e la fel şi deja s-a obişnuit. Nu se mai gândeşte de mult la asta. Oamenii trec pe lângă el grăbiţi, unii vorbind la telefon –la handsfree, bineînţeles-, alţii prea ocupaţi să îi mai arunce măcar o privire. Însă pe el nici asta nu-l mai interesează. Oricum preferă ca oamenii să nu se uite la el. Aşa îi poate studia mai bine, fără să trebuiască să îi privească în ochi prea mult. Nu-i place să-i privească în ochi.

Unii se uită totuşi la el, îi aruncă priviri ciudate, însă trec repede mai departe, încercând să pară că nu s-au holbat, dar eşuând lamentabil. Ştiu asta, însă nu-i interesează. Ştie şi el asta, însă încearcă să pară că nu-l interesează. Ştie că e o figură ciudată, că oamenii au la ce se zgâi pe bună dreptate, şi nu-i învinovăţeşte. Ar vrea numai să nu mai încerce să o ascundă.

Nu e foarte înalt, însă e cam slăbuţ pentru vârsta lui. Unii l-ar putea confunda cu un copil un pic mai mare, însă ceva din aspectul lui, și din felul în care stă îți dă de înțeles că nu e chiar așa. Are părul negru abanos, atât de închis încât aproape zici că e vopsit cu cremă de pantofi –după cum murmură cineva dezaprobator- şi îi stă zburlit ciudat la spate. Câte un ciuf îi mai cade uneori în ochi, însă el nu se oboseşte să îl îndepărteze. E mai bine aşa, oricum. Îl fereşte de privirile indiscrete. E îmbrăcat un pic prea subţire pentru anotimp, chiar dacă afară e cald. Pe el însă nu pare că l-ar deranja. Nu poartă decât o bluză albă ce pare din bumbac, și care îi atârnă lejer pe corp, manecile lungi dispărând cu tot cu mâini în buzunarele blugilor de un albatru spălăcit, care se adună în câteva falduri jos, peste bascheții negri simpli. Pare un pic deșirat, pentru că are mâinile si picioarele puţin cam lungi, dar într-un fel, parcă îl prinde aspectul ăsta. Un ghiozdan negru, banal, îi atârnă spânzurat peste piept, bălăngănindu-se ușor pe lângă pulpa lui stângă. Şi când merge, o face un pic aplecat din spate, ca şi cum din clipă din clipă ar vrea să se aşeze jos, direct pe asfalt, însă nu găseşte locul potrivit, ori se răzgândeşte la jumătatea pasului. Păşeşte încet, liniştit, aproape ca şi cum s-ar plimba, şi nu priveşte nicodată înaintea lui, să vadă pe unde merge, ci se uită tot timpul în jos, la trotuarul ce dispare încet sub tălpile bascheților lui. De sub șuvițele rebele de pe frunte i s-ar putea vedea ochii mari, de un negru intens, un negru aproape la fel de închis ca și părul care îi acoperă, doar că el nu prea ridică ochii din pământ. Tot ce se poate vedea sunt doar urmele unor cearcăne ce îi conturează firav ploapele inferioare, aproape ca niște umbre cenuşii ale ochilor lui și așa mult prea negri. Chipul lui e gol, lipsit de orice fel de expresie, liniștit, deși un pic sinistru în platitudinea lui. Pare ca și cum ar fi hipnotizat, așa parcă se uită în gol în jos, insensibil la orice sunet sau mișcare din jurul său. Uneori pare că nici nu clipește, parcă nu e nimic mai mult decât un roboțel subțirel care merge aiurea pe stradă cu mâinile în buzunare, orb și surd și insensibil.

Numai uneori, când vre-o voce răsărită ca de nicăieri îi ajunge strident la urechi, sau când vre-o mașină îl claxonează agresiv să se grăbească să traverseze, el tresare, ridică ochii și se uită dintr-odată în jur, o licărire ciudată în adâncul ochilor lui, negrii ca tăciunele. Însă nu durează. Când își dă seama unde se află și ce se petrece în jur, clipește încet și își continuă nestingherit drumul, masca aceea albă și goală revenind neîntârziat pe chipul lui.

E într-adevăr un pic ciudat, și el știe asta, dar nu-l mai interesează. În societatea de astăzi, oamenii nu sunt obișnuiți cu persoane ca el. Nu arată ca toți ceilalți, nu se comportă ca toți ceilalți și, dacă l-ar cunoaște, ar vedea că nici nu gândește ca toți ceilalți. Din fericire nu-l cunosc, însă tot își pot face o idee. Sau cel puțin așa le place să creadă.
El însă încearcă să nu-i mai bage în seamă. Își îngroapă și mai adânc mâinile în buzunare și tremură ușor, abia perceptibil, parcă pentru a se scutura de privirile şi şoptele dezaprobatoare ale oamenilor, după care se liniștește. A ajuns în stația de tramvai acum și se îndreaptă încet, domol, spre capătul peronului. Întotdeauna urcă pe la coada tramvaiului. E mai puțină lume acolo și poate sta liniștit. În plus, îi poate studia pe ceilalți pasageri în voie, fără sa îl observe nimeni. Mai are însă de așteptat până ajunge tramvaiul, așa că își găsește un loc mai liber și așteaptă. Îi place să fie singur. A nu se înțelege că urăște compania, însă de cele mai multe ori preferă lipsa acesteia. Oamenii sunt insistenți și mult prea curioși și de cele mai multe ori nu cunosc măsura lucrurilor. Se uită lung la el, masurându-l din priviri, parcă încercând să îl descoasă doar uitându-se la el. Dacă s-ar putea, probabil că le-ar plăcea foarte tare. Să poată afla tot ce vor despre o persoană doar dintr-o privire. Să nu fie nevoiți să interacționeze cu acea persoană, să nu trebuiască să încerce să poarte o conversație, să nu fie obligați să asculte, să fie politicoși. Doamne ferește, să facă vre-un efort în această direcție. Ar fi mult mai simplu dacă ar putea doar sa se uite.

Uite, așa, cam ca doamna aceea roșcată, în compleu de culoarea oului de struț, care chiar acum se holbează la el de parcă i-ar ieși fum pe urechi. E pe la jumătatea peronului și face niște ochi așa de mari la el, ca și cum ar încerca să se uite direct prin el și nu reușește. El se simte stingherit sub privirea aceea sfredelitoare, care parcă mai are puțin și face o gaură în corpul lui, la cât de intens se holbează femeia la el, însă nu îndrăznește sa îi spună ceva. Știe ce s-ar întâmpla, a mai trecut prin asta. Ar înrăutăți și mai mult lucrurile, așa că se abține. Oricum, cucoana probabil că nu ar ține seama de sentimentele lui, altfel probabil că și-ar fi dat seama cât de mult îl jenează și nu s-ar mai holba așa de tare la el. Încearcă să o ignore, deși la început nu prea reușește.

De aceea îi place lui mai mult să fie singur. A învățat să nu-i mai pese de ce cred oamenii despre el, și să nu mai audă ce șoptesc pe ascuns atunci când trec pe lângă el și au impresia că el nu îi poate auzi, însă nu-i îi este la fel de ușor sa îi ignore atunci când se holbează la el. Le simte privirea grea atârnând deasupra lui și asta nu o poate suporta. I-ar plăcea ca femeia să înceteze să se mai uite așa la el.

..........................................................

(Re)Birth.

2008-10-05T15:46:00.003+03:00

M-a trezit ploaia azi dimineata. Delicat si subtil, asa cum ii sta ei in fire. Mi-a batut usor la geam si desi eu inca dormeam, am auzit-o si am deschis incet ochii. Asa mi-am inceput eu ziua.

Iubesc ploaia. Nu stiu exact de ce, dar intotdeauna am iubit-o. E....nu stiu, e altfel. Pentru unii poate parea trista, rece, depresiva; pentru mine e minunata. Chair si cand afara e frig si ploaia ma ingheata pana in suflet, nu conteaza. Ma linisteste, ma impresioneaza, imi da libertate. Nu libertate fizica, ci libertate de gandire. Cand ploua, stau la geam si ma uit in gol la acoperisurile caselor de pe strada si la blocul de vis-a-vis, stropit un pic stramb de ploaia suflata de vant un pic intr-o parte, si ma gandesc. Cand ploua ma gandesc la orice. Atunci e momentul cand mintea mea e cu adevarat libera, cand gandurile prind forma si isi iau zborul din mintea mea. Si desi ploua, si e frig, mai ales acum ca e toamna, gandurile mele zboara nestingherite, planeaza usor peste copaci si peste acoperisurile ude ale caselor de vis-a-vis si se inalta sus, tot mai sus, din ce in ce mai sus pana cand eu nu le mai pot vedea. Oricum nu le puteam vedea, caci ma uitam in gol la ploaie.

Acum nu mai ploua si mi-e urat. Mai devreme a turnat si din bucatarie se auzea fantastic cum cadeau ropotele peste acoperisul micului balconas pe care il avem la geam. Cand eram mica, asa imi dadeam seama daca ploua tare sau doar burniteaza: daca puteam auzi picturile zornaind pe acoperisul de tabla, insemna ca ploua in toata regula, si atunci era bine. Atunci cand puteam auzi zgomotul si din camera mea, era si mai bine. Insemna ca ploua tare. Atunci ma intindeam in pat si ascultam cum ropoteste ploaia pe tabla. Si adormeam asa, si era bine. Acum nu mai ploua asa tare. Rareori mai aud zornaitul ploii pe tabla, si chiar si atunci cand se intampla, nu dureaza mult. Intr-un fel, imi e dor de sunetul acela. Acum stau in pat, langa fereastra deschisa, simt frigul cum imi patrunde in piele si inspir mirosul de asfalt ud, dar nu mai e la fel. Acum nu mai ploua. Si mi-e urat. Si ma ciupeste melancolia de ceafa si nu-mi place.

-------------

M-am gandit de cateva zile sa-mi resuscitez blogul. Ma bantuia pe mine gandul asta de mai demult, de cand m-am apucat de scris si simteam nevoia sa vorbesc despre asta, sa povstesc cuiva ce aveam eu in minte, sa...nu stiu. Pur si simplu simteam nevoia sa vorbesc cu cineva. Eram asa entuziasmata si vroiam sa impartasesc asta cu cineva. Dar inca n-am gasit persoana care sa inteleaga entuziasmul meu si din cauza asta m-am gandit sa reiau blog-uitul. E util, si ma pot descarca in el de tot ceea ce nu pot, sau nu am cui sa spun. Eu de felul meu sunt asa, vorbareata, insa nu multi au rabdarea sau timpul sa ma asculte, si eu tot simt nevoia sa vorbesc. Asa ca m-am gandit: de ce nu? Insa pana acum m-am facut-o, din varii motive. M-am apucat intre timp de scris, si ca de obicei, ideile au napadit in mintea mea mai ceva ca panzele de paianjeni pe gardurile vii din fata blocului vara asta. Si de asemenea ca de obicei, n-am avut cui sa le impartasesc. Sunt prea multe si nu le pot scrie pe toata dintr-odata si pana ajung sa se infaptuiasca asa cum trebuie, nu vreau sa se iroseasca. Si nici nu vreau sa le tin in mine, ca e pacat. Asa ca aseara m-am hotarat: trebuie sa-mi fac blog. Din nou. =D

Jumatate din meritul aparitiei acestiu blog se datoreaza insa altcuiva. El nu stie asta, si cel mai probabil nici nu cred ca l-ar interesa prea mult, insa datorita lui blogul meu a vazut lumina internetului mai devreme decat era probabil timpul sau. Pe el il cheama Bodgan si de ceva vreme ii citesc blogul aproape regulat. I-am si comentat cateva posturi, unele care mi s-au parut mai speciale, si bineinteles, mai recente, intrucat si eu am aflat de blogul lui de putin timp. Insa mi-a placut. Mi-a placut de el, mi-a placut stilul lui, si mai ales mi-a placut felul in care reuseste sa exprime varii stari de spirit si impresii. Nu il cunosc foarte bine - de fapt, tot ce stiu despre el reiese din ceea ce citesc, fie scris de el insusi, fie comenturile altora - insa din cate mi-am dat seama, este o persoana deosebita. Este matur pentru varsta lui, insa nu a uitat nici de partea aceea a sufletului care va ramane intotdeauna copil. Este responsabil si organizat, avand in portofoliu o ampla colectie de site-uri si forumuri de administrat, ceea ce este mai mult decat impresionant, mai ales daca tinem cont de faptul ca majoritatea (daca nu chiar toate - nu stiu sigur, nu le-am vizitat in intregime pana acum =D ) sunt dedicate lumii anime si manga -> mare plus in my books XD. Este inteligent si talentat - compune poezii, scrie scurte schite si povestiri, si mai si deseneaza pe deasupra o.O - are mult bun simt, dar si un simt al umorului foarte...interesant, daca ii pot spune asa. Insa ceea ce m-a impresionat cel mai mult la el este sensibilitatea lui. Este tipul acela de persoana care simte viata cu o intensitate mult mai mare decat restul oamenilor, care se bucura mai tare de lucrurile frumoase si sufera mai cumplit decat ne putem imagina vreunul dintre noi. Am observat asta din majoritatea posturilor lui cu caracter personal si sincera sa fiu, m-a uimit. Nu am mai intalnit genul acesta de persoana pana acum. Cu atat mai putin pe net - spatiu public, adesea nemilos cand vine vorba de relatiile interpersonale. Si ca cineva ca el sa isi deschida sufletul pe un blog si sa-l lase la vedere, unde oricine este liber sa il vada si sa il critice mi se pare un lucru deosebit de curajos.
Ei bine, el mi-a dat curajul sa-mi pornesc blogul cat mai curand. De ce? Nici eu nu stiu exact. Poate a fost pura coincidenta, sau poate firea lui, personalitatea lui un pic ciudata, dar unica in felul ei, si nu in ultimul rand curajul sau mi-au dat acel mic imbold de care aveam nevoie pentru a putea pasi din nou in lumea blog-uitului fara sa ma gandesc prea mult la consecinte. And for that I say thanks! ^_^

Revenind la sus-numitul blog, trebuie sa mentionez ca nu stiu inca ce va contine - au trecut ani buni de cand am scris ultima data intr-unul - insa nu prea conteaza. Nici nu trebuie sa aiba o tema anume. Locul asta e mai degraba o extensie a propriei mele minti; un lacas in care sa ma pot elibera de tot ceea ce e prea mult, sau prea greu de tinut in mine. Ganduri personale, idei, observatii, povesti - orice. De asta nici nu se numeste in vre-un fel. Pentru ca nu e ceva anume. Nu are forma, sau vre-un scop precis, si nici o tema pe care sa o urmeze. E...nimic. E imaterial. Ca si gandurile mele, din care s-a nascut, si din care isi va trage esenta existentei.
Nu pot garanta ca va fi catusi de putin coerent, insa nici asta nu prea conteaza. Eu gandesc complet aleator uneori, si ceea ce gandesc cateodata nici nu prea are sens. De asemenea, de cele mai mule ori gandesc, si mai si vorbesc, in cate doua limbi simultan - mostly engleza, pentru ca asta e limba in care s-ar exprima adevarata mea persoana, daca as avea asa ceva. Asa ca nu garantez nimic.
Nu ma astept sa-mi citeasca cineva blogul; de fapt, ar fi la fel de bine daca ar ramane uitat undeva, prin colturile blogosferei (geez, I hate that word -_-') si nimeni n-ar afla vreodata de el. Nu ma consider blogger (hate that word, too -_-') si nici nu vreau sa fiu unul/una. Asa ca daca asta cautati, va pot recomanda o multime de alte bloguri de multe ori mai interesante decat locul asta.

Gata. Mi-am facut datoria de cetatean responsabil (cica XP) si v-am avertizat. Acesta ar fi probabil momentul in care voi v-ati intreba ce mama naibii mai cautati pe aici si ati inchide instantaneu fereastra, sau tab-ul, in fucntie de modul in care vizualizati aceasta pagina. So if that's the case, don't let me stop you. Have a nice life! XD Daca insa mai sunteti inca prin preajma pana la sfarsitul acestei fraze, atunci e bine. Va felicit pentru rezistenta si va urez bun venit pe taramul meu! Sper sa ne intelegem bine. XD

Si atat.

Acum ma intorc sub patura, ca deja mi-au amortit degetele de frig.
As vrea sa inceapa sa ploua din nou...