Mda. Asadar si prin urmare, ar cam fi cazul sa mai postez ceva, neh? Nu de alta, insa am multe de zis si nu vreau sa le uit. :D

Saptama asta a fost o nebunie continua, atat la propriu, cat si la figurat. De la facultate, cu proiectele, agitatia si stresul aferente, la probleme cu firma (mare motiv de nervi pentru tata => si mai mare motiv de stres pentru noi X< ), la sosirea (in sfarsit!) a tabletei grafice a Irinei si pana la Festivalul de Film Japonez si reuniunea cu prieteni dragi noua (si de asemenea, intalnirea unor oameni noi, fantastici si la fel de nebunatici ca si noi :P) incluzand toata agitatia care e inevitabila la o astfel de ocazie. E foarte mult de povestit la capitolul asta, insa nici daca as incerca, nu cred ca as reusi sa va descriu exact cum a fost saptamana asta pentru mine. Suffice it to say, though, that I've created many wonderful memories that I will never forget and I'm ever so thankful for that. ^.^

Festivalul in sine a fost un succes, dupa parerea mea. Au fost proiectate filme de calitate, unele mai bune decat altele, dupa cum era si de asteptat, de altfel, insa per total a placut publicului. Titluri de remarcat ar fi "Always SANCHOME NO YUHI", "CHIRUSOKU NO NATSU" si "FUTARIBIYORI", care au fost, conform parerii generale (si subscriu la aceasta) cele mai bune filme din toate cele prezentate. Asteptam urmatoarea editie, de preferat cat de curand. ^.^

Cu ocazia asta, I got myself a notebook from Raluca, which made me really happy! Din modelul pe care il vroiam eu nu le mai ramasese decat un exemplar, care a fost dat inainte sa apuc eu sa-l comand, insa ea a facut in asa fel si mi-a mai adus unul intr-una din serile in care a venit la film! Yupeee! "Lady in waiting" is now mine for keepers! \:D/ *does the little happy dance* Ne-am reintalnit, de asemenea, si cu Lucia (Elafros de pe deviantart, pentru cine cunoaste), Florin (Sentaro de pe Project Sakura) and we also got to know Miku (geisha de la Niji), Shin (tot de pe devart), Bebe (un amic de-al Luciei), Iulia (friend of Raluca's) si o a doua Lucia (Yume-no-Hime de pe devart). They were all wonderful people and we had such a great time hanging out and talking and sharing interests and laughing like crazy kids down the streets at night. :))

Am cunoscut in ultima seara a Festivalului (printre altii) si doi dintre membrii Cosplay Society (trupa de cosplay care a castigat premiul doi la concursul pe grupe la Niji), namely Caro and Motzy, which were really super amazing people and who apparently seemed just as thrilled to get to know us as we did them. :D M-a surprins un pic cat de entuziasmati au fost ca ne-au cunoscut, cuz after all, noi eram practic niste nimeni pe-acolo. N-am participat la concurs la Niji, n-am facut nici un cosplay foarte stralucit pe parcursul conventiei, n-avem nici photoshoot-uri si nici o identitate propriu-zisa ca si trupa de cosplay...so we were basically just a couple of girls that cosplayed for two days at some convention. Why so excited to meet us? @_@ But apparently, they were, and apparently, they loved our cosplay, and it kinda made me feel good, for some reason. ^.^ So good, in fact, that sis and I did a little talking at home that night and decided to revive our cosplay team. :D We are now called FTL, un nume care are mai multe semnificatii, insa asta ramane surpriza. :P

Ieri ne-am intalnit din nou cu Motzy, Caro, Lucia si Bebe and we just hung out for a couple of hours. Am vorbit despre vrute si nevrute, am ras, am primit cadouri (un manual de japoneza de la Caro, cu care am vorbit despre pasiunea noastra comuna pt aceasta limba si foarte multe merchandise marca Anime Mania de la Bebe), am dezbatut spiritul artistic al lui Motzy, mi-a povestit despre ideile lui pentru o viitoare manga si chiar o carte of sorts, am comandat frappe-uri pe banda rulanta si am sacrificat o portocala pe altarul artei, in onoarea Luciei si a lui Motzy, care ne-au si incantat cu niste display-uri de talent. :D Eu si Ina i-am dat un commission pentru o scena dintr-unul din cosplay-urile noastre (yaoi stuff la greu :X I know Cedik’s probably rolling his eyes at me at this point, which is why I’ll kindly ask him to turn a blind eye on this one, kay? :D) si i-am urmarit progresul pana a venit vremea sa plecam. Am condus-o pe Caro pana acasa, ca sa vedem unde sta si sa stim unde venim azi pentru meet-ul de repetitie al Cosplay Society, la care ne-a invitat sa asistam. Faza cea mai tare (or...kind of not -.-") a fost ca la un moment dat, am trecut pe langa un gang ingust in care era un caine. Eu vad sus-numit caine si zic "Uuuh cateeel! Buna!!!" Catel ma vede si face "*hap*" in mana mea, dupa care ma latra de mama focului. Apparently, ma muscase destul de nasol, insa pe moment n-am realizat exact cat de grav era. Abia dupa vreo zece metri, cand m-am uitat mai atent in lumina unui stalp de iluminat, am observat ca de fapt imi gaurise palma destul de bine, all the way through skin and fat tissue, almost to the muscles. As minti daca n-as recunoaste ca am intrat intr-o oarecare panica, mai ales datorita faptului ca nu puteam stii daca acel caine era sanatos sau nu, which could have been very dangerous for me. So...yeah. You can imagine what I was going through at that moment. x_x Noroc cu oamenii astia grozavi cu care eram, care m-au linistit in aceasta privinta (sau cel putin au incercat...insistent chiar :P) si m-au convins sa nu ma gandesc la ce poate fi mai rau decat daca ajung in aceasta situatie. Pe drum spre casa am 'aranjat' un pic povestea, ca sa le pice bine si alor mei, excluzand faptul ca am fost muscata in drum spre casa lui Caro si corectand cu varianta unui incident in cartier, which is a little easier to take. Anyway. Tata s-a ocupat de gaura din palmea mea, mi-a curatat-o, mi-a tratat-o si mi-a bandajat-o. XP Faza cea mai tare a fost la curatat, cu spirt, bineinteles, ceea ce nu a fost chiar simplu – si nici placut. A fost cam asa:

Eu: “Da’ sa nu bagi spirt, pentru ca stii, e rana deschisa, si poate sa nu fie bine sa bagi spirt peste o rana deschisa, asa ca nu baga spirt, bine?” :-S

Tata: “Hai, mah, lasa-ma ca stiu eu ce fac. Tu stai cuminte acolo.”

Eu: “Dar…”

Tata: *ignores me as he gets stuff ready to clean the wound* "Bine, acum nu te uita."

Eu: *stares intently*

Tata: "Ioana, nu te uita, am zis!"

Eu: *keeps staring*

Tata: *drenches wound in medicinal alcohol*

Eu: &$$@#%%(^*#%#$@^#&$%$%#^!!!! X_X *grabs hold of wrist till nails dig into flesh*

.…moment in care mama si Ina au venit sa ma tina de vorba si sa-mi distraga atentia de la ce facea tata acolo in palma mea, which kind of worked, at least to a certain point. My wrist still got marks, tho. -.- XP Din nefericire, gaura e cam adanca, ceea ce inseamna ca o sa treaca o vreme pana se vindeca, ceea ce ma cam incapaciteaza un pic, seeing as I'm right-handed. Din fericire, insa, un prieten de-al lui tata, care e veterinar, a zis ca daca nu ma doare si nu se umfla pana a doua zi, I'm relatively safe. Pana acum n-a fost cazul, so I say I'm clear. :D Atata mi-ar mai fi trebuit, sa ma doara - or worse, to need stiches. *shudders* A, si de asemenea, o vreme n-o sa mai pot scrie bine, asa ca o sa ia Ina notite la cursuri si pentru mine *puppy dog eyes at sis* si de asemenea, cu aceasta ocazie mi-am castigat titlul de 'rezident werepup in the making'. :-> :D I’m looking forward to the blood. >:) XD

Azi am revenit la Caro acasa, desi toata ziua a plouat oribil si a batut un vant de-ti ingheta sufletul in tine. Eh, ce nu facem noi pentru oamenii pe care-i iubim? :D Da, da, stiu, m-am atasat cam repede de ei, da' ce pot sa fac? Mi-au intrat sub piele. ^.^ Am ajuns relativ repede, considering the freakin' weather, si am stat o vreme doar cu Motzy si Caro, pana s-a mai adunat trupa. N-au venit toti cei asteptati, insa cei care au venit au fost mai mult decat suficienti pentru a intretine atmosfera si a oferi un spectacol pe cinste. Repetitii n-au facut prea mult, pentru ca erau prea putini, insa chestia asta n-a contat chiar atat de mult. In rest ne-am jucat, ne-am prostit pe-acolo ca niste copii mici, am mancat turta dulce, am facut poze si am repetat alaturi de ei coregrafiile lor sau ale altora, am ras foarte mult si ne-am simtit fantastic. Motzy ne-a dat schita desenului inceput ieri si promisiunea de a si colora versiunea finala, pe care o are in curs de lucru, iar noi am incercat sa-l aparam de abuzurile colegelor de trupa, sarmanu' baiat fiind, dupa cate se pare, tinta preferata a tuturor tipelor. XD Ne-am distrat de minune si nici n-am observat cand s-au dus mai bine de patru ore. La final am facut cateva poze de grup, ocazie cu care am aflat ca am fost oficial co-optate ca si 'membri onorifici' ai Cosplay Society. ^.^ Kawai, desu ne? :D

Maine ne intoarcem acolo, de preferabil mai devreme decat azi, sa-i vedem pe toti la repetitii, caci se pare ca maine se da adunarea pe bune. I'm actually looking forward to the real thing, not to mention seeing them again. XD They're growing on me and although at first sis and I were adamant about not joining their group, after today I'm starting to think about how it would actually be like if we did. Nu neg faptul ca ar exista unele mici-mari probleme si de asemenea as uri daca s-ar ajunge vreodata la o alta situatie cum a fost cea cu Mihaela (Rukia din grup) si as ajunge sa regret ca m-am alaturat, insa in acelasi timp nu ma pot abtine sa nu ma intreb cum ar fi....

Eh, pana una-alta, trebuie sa dorm acum si mai vedem pe parcurs cum decurg lucrurile. Oricum, pentru moment am lucruri mai importante la care sa ma gandesc, asa cum sunt spre exemplu cele doua proiecte monstru la care eu si Ina trebuia sa continuam sa lucram azi si de care, bineinteles, nu s-a atins nimeni. :)) Sau faptul ca avem o mie si una lucruri de rezolvat incepand cu saptamana care vine si pe care nu stiu inca cum o sa le dam de cap. A, sau, bineinteles, faptul ca mai e o saptamana pana vine Craciunul (\^.^/ wooooooooo!!!!!!), which is my favourite holiday of the year and which I'm very much looking forward to. :D

In loc de final, va las melodia pe care o sa adorm eu in aproximativ 10-15 minute. XP See ya soon!