sâmbătă, 11 octombrie 2008
Nu, postul asta nu are nimic de-a face cu melodia. Titlul e doar cel mai apropiat lucru care mi-a trecut prin minte care poate a descrie starea mea de spirit la momentul de fata. X(

Am avut o zi de tot -- mda, intelegi voi. Bine, nu ca ultimele cateva zile ar fi fost mai bune, dar la comparatie ele tot ies mai bine.
Si acuma ma simt epuizata. Sunt stoarsa -aproape ca as putea zice 'la propriu'- de tot ce inseamna sentiment. Nu mai pot. Pur si simplu, nu mai pot simti. E un gol gri in sufletul meu care nu mai poate distinge intre fericire sau tristete, intre buna dispozitie sau angoasa. Si eu stau asa, in suspensie, in golul acela si nu-mi pot da seama de ce se intampla in jurul meu. As vrea sa rad, sa rad in hohote, sau sa tip, sa urlu chiar, as vrea sa am puterea sa declansez o avalansa, sa provoc un dezastru, orice numai sa ies din starea asta de nimic. Da, asta e. Senzatia asta care pluteste deasupra mea - e nimic. E un vid urias si nesfarsit care absoarbe totul din jur, ca o gigantica gaura neagra inghesuita in micul spatiu ce ramane intre plamanii mei. Nu mai pot simti, nu mai pot gandi, nu mai inteleg nimic. Si stau asa, in letargie, incercand sa-mi umplu timpul cu ceva, orice, numai sa dau un sens acestei stari. Ceva care sa umple vidul, ceva destul de mare, sau potrivit de mic, incat sa ramana blocat in gaura si sa pot simti din nou. Ceva care sa-mi provoace o reactie, indiferent de care fel de reactie ar fi.


Acum ascult Gackt si parca e mai bine. Parca rezoneaza in pieptul meu si ma linisteste. Nu inteleg ce spune, bineinteles, pentru ca inca nu stiu japoneza atat de bine incat sa-l pot traduce, insa nu conteaza. Vocea lui e destul, si melodia ma vindeca. E "Fragrance" si o ascult la nesfarsit de cateva ore. Am incercat si altceva intre timp, insa n-a mers. Tot la ea m-am intors. Heh..cred ca asta inseamna ceva, nu?

Incerc sa scriu din nou, dar vidul intra din nou in joc si absoarbe in el orice scanteie de gand care ar avea curajul sa sclipeasca in mintea mea. As vrea sa citesc, atunci, dar nu cred ca ma pot concentra destul cat sa parcurg macar o pagina. Vezi tu, vidul asta din nou.


Cred ca o sa-mi iau un pahar de cola si o sa incerc sa ma uit la un film, sau un anime, ceva. Pentru asta n-ai nevoie de prea multa concentrare, nu? Stai pur si simplu in pat si te uiti la omuletii de pe ecran cum se scalambaie ca apucatii. Eh, hai, poate nu chiar ca apucatii. Oricum, nu poate fi prea greu. Am si un Twix pe undeva prin congelator, poate o sa reusesc sa-l mananc si poate ciocolata o sa ma mai intremeze un pic. Stiti voi, povestea cu productia de endorfine...Poate o sa functioneze si la mine. Poate o sa se topeasca destul cat sa inunde gaura neagra si sa o umple. Poate....



Eh, orice e mai bine decat asta.

Posted by Nana at 18:37 |

0 Comments: