vineri, 17 octombrie 2008
Ziua de azi a fost generoasa cu mine. Iar acum stau cu un pahar de cola langa mine si ma gandesc la ce a fost azi si ma simt bine.

It got off on a rocky start, pentru ca am avut o mica confruntare cu Ina de dimineata, insa s-a rezolvat...inca nu stiu cum, dar acum e bine. We're like that sometimes, but it's all part of the wonderful experience of having a sister. XD And I wouldn't trade that for the world. <3

Anyway, the main topic of today's news este intalnirea cu oamenii de la japoneza. And what a meeting it was! Sa va povestesc:...

Intalnirea in sine avea loc la 3 dupa masa, insa noi trebuia sa ne intalnim cu Ioana pe la vreo 2, ca sa-i tinem companie o vreme, ca ea terminase cursurile mult mai devreme si se plictisea. N-am mai putut sa ajungem la 2, asa ca am venit la ora stabilita pentru japoneza. Buuuun. Ajungem noi pe la 3 fara ceva, Irina era si ea deja acolo, stam un pic de vorba, ne dam cu opinion-ul despre cam cati or sa vina, cati s-au inscris, Ioana zicea ca cica de la FABIZ n-ar primi, si cum ea e de la FABIZ, se temea ca s-a inscris degeaba, dar pana la urma ne-am lamurit ca n-are de ce sa refuze profa sa primesca de la vreo facultate anume, pentru ca materia in sine e facultativa, deci poate sa aplice oricine vrea de la orice facultate, bla bla bla in fine, frecat menta pana se mai strange lumea.

Faza tare incepe abia dupa cam vre-un sfert de ora de cand am sosit. La inceput n-au fost prea multe persoane pe acolo, erau cativa, insa nu destui cat sa ne puna probleme in sensul ca n-am putea incapea in sala in care trebuia sa aiba loc intalnirea, si care cred ca era doar cu putin mai mare decat camera mea de 3-si-un-picx3-si-un-pic. Stiti voi, sala normala de seminar - nu e mare lucru. Eh, pe la 3 fara un pic incep sa soseasca din ce in ce mai multi oameni. Si atunci sa te tii. Se strange lumea in fata usii de la sala minuscula mai ceva ca la alimentare pe vremea lu' Ceashka, toti sperand ca daca se ingramadesc cat mai in fata or sa prinda un scaun liber. Se perinda niste femei de serviciu pe-acolo, se uita la noi cu niste ochi foarte mari si foarte suspiciosi, noi radem de noi insine si de cat de ciudati trebuie sa parem, si asteptam sa soseasca profa. Asteptam noi ce asteptam, si intre timp continua sa mai vina oameni. Si se strang, se strang, se strang, ca pana la momentul la care profa soseste intr-un final, ajunsesem sa ne intindem pe aproape jumatate din coridorul de la etajul 5. Eram multi. Eram foarte multi. Incep sa cred ca pana la urma va trebui sa tinem intalnirea in hol, ca deja era clar ca in sala de seminar nu aveam cum sa incapem toti. Ar fi amuzant.

Buuuun. Vine profa, ne vede, se mira, ne intreaba daca suntem TOTI veniti pentru japoneza, noi raspundem razand ca da, si intra profa in sala minusula. Dupa-aia iese profa si ne directionaza pe toti catre masa mare din hol. Era singurul loc in care puteam sta sa vorbim, ca nici in sala minuscula, si nici macar in anexa ei nu incapeam toti. Deci intalnirea a avut loc pe hol. =))) Eu rad si ma alatur fetelor care se stransesera deja in jurul profei.

Long story short, profa e simpatica. Nu cred ca o sa ne faca prea mult probleme. Pare de treaba si e foarte rabdatoare. Nu e o prezenta deosebit de spectaculoasa, din contra, daca ai vedea-o, n-ai zice ca preda japoneza. Nu prea ai zice ca preda deloc, de fapt. E scunda si se imbraca banal. Are parul castaniu cret tuns foarte simplu si poarta ochelari ovali. Arata cam ca un soricel de biblioteca. XP Si azi mai era si racita, asa ca a vorbit foarte incet mai tot timpul. Dar e simpatica. A avut radbare cu noi si ne-a raspuns la toate intrebarile (din care unele au fost puse de 'shpe mii de ori). Cred ca o sa ne placa sa ne predea ea.

Ne-am inscris toate (inclusiv pe Roaxana, care n-a putut sa vina azi, ca avea ore) in grupa de vineri, la 12. Profa - al carei nume e Maria Ciubancan, btw - nu putea tine cursul decat in anumite zile, iar din toate posibilitatile, cel mai convenabil tuturor partilor implicate era sa venit vineri la 12. Pentru mine si Ina nu e chiar asa fantastic, pentru ca vinerea era ziua noastra libera de la orar, insa nu regret aranjamentul. Nici celelalte optiuni nu erau chiar asa grozave, asa ca pana la urma sacrificarea a cateva ore pentru japoneza in fiecare vineri nu e chiar asa o mare tragedie. In the end, it's gonna be good. Suntem cam 25-26 de oameni inscrisi in grupa noastra, ceea ce o face a doua ca marime dupa cea de vineri la 9 dimineata, care are 31 de membri, din cate imi amintesc. La polul opus sunt cele de luni la 4 jumate respectiv miercuri la 3. Mi se pare okay sa fim 25 de oameni. Nici prea multi nu e bine, ca deja devine incomod, iar o mana de oameni deja nu mai e amuzant deloc, asa ca e bine.

Singura nemultumire e ca s-au inscris prea putini tipi. :\ Nu ca m-ar deranja in mod deosebit, dar deja m-am saturat de fatze. Nu mai sunt amuzante. Si oricum, sor-mea, Ioana, Irina si Roxana sunt tot ce-mi trebuie la capitolul asta. Nu mai vreau pitipoance si wannabe-s si pustoaice care-si vantura gentile marca "The Nightmare Before Christmas" da' nici macar nu stiu ce-i aia. Nu mai vreau fatade si impresii si zambete si "kiss kiss" de ochii lumii. Am prea multe in grupa obisnuita, nu mai vreau atatea si la japoneza. Bine, avem si cativa tipi pe lista, dar n-am apucat sa ma uit pe indelete la ea, sa vad ce si cum. Oricum, sper sa nu se umple sala de fatze din nou, k n-o sa-mi placa prea mult. :\

Per total, a fost dragut. Abia astept sa incep the actual thing. Profa a zis chiar ca o sa ne invete sa si scriem, which is bound to be intersting. :P I'm really looking forward to this whole thing.

Intoarse acasa, am trecut pe la Kaufland sa-mi iau sampon nuantator pentru conventie, si desi tot nu am gasit movul de care am eu nevoie pe nicaieri (doar la capitolul vopsele am gasit un Color XXL v87 de la Schwarzkopf care s-ar apropia cel mai mult de ce caut eu, insa nu as vrea sa merg pe varianta vopsea de pe-acum, si oricum, nu am nici o garantie ca imi va iesi acea nuanta fara decolorat in prelabil, iar eu nu am de gand sa-mi decolorez parul pentru nimic, so...yeah) am gasit totusi ceva bunicel. Se numeste Funky Red, curtoasy of Loncolor, and it's reasonably okay. Oricum, ma astept sa iasa mai inchis decat se prezinta pe plic, pentru ca eu o sa-l aplic direct pe par, fara decolorare, iar in cazul in care tot nu iese destul de mov o sa-mi cumpar niste violet de gentiana si il mai 'aranjez' un pic. :D I'm glad, though. It's good.

Inapoi acasa, am descoperit ca tata facuse cumparaturile cat am fost noi plecate si pe langa majoritatea lucrurile pe care i le trecusem eu dimineata pe lista, mai cumparase si doua sticle de cola si multe banane, which totally made my day. ^_^ Pentru masa de pranz Ina a pregatit snitele de soia (de care cumparase de la Kauffland) iar la scurt timp dupa ce a terminat ea au venit si parintii acasa si am luat masa cu totii. A fost dragut. Nu apucam sa facem asta de multe ori - sa luam masa cu totii si pur si simplu sa stam de vorba, sa ne povestim ce-am mai facut in ziua aia, cum ne-a mai mers si cate si mai cate. E ... nu stiu, e special. Ne linisteste intr-un fel, si ne uneste ca si familie, chiar daca de cele mai multe ori programele noastre haotice ne tin departe unii de altii marea parte a zilelor.

Dupa masa ne-am facut siesta si am cam lenevit pana mai spre seara. Iar acum am cola langa mine si ma simt bine. Incerc sa nu beau prea multa, ca iar nu mai adorm pana spre 1-2 dimineata, dar parca nici asta nu ma prea mai intereseaza. Oricum, maine nu trebuie sa ma trezesc devreme iar, asa ca e-n ordine.

De cateva ore il ascult pe Darren Hayes over and over again, inclusiv melodii de pe noul album -intitulat "This delicate thing we've made"- si parca asta ma face sa ma simt si mai bine. Nu stiu de ce, dar muzica lui a rezonat intotdeauna cu unda mea emotionala. Intotdeauna ma linisteste si imi reda echilibrul, oricate probleme m-ar framanta, oricate as avea pe suflet. E..nu stiu, parca e terapeutic intr-un fel. Stiu ca probabil suna un pic ciudat, dar asa e muzica lui pentru mine. :D

Anyway, cred ca e cazul sa inchei aici si sa ma retrag.
In loc de final, va prezint videoclipul uneia dintre cele mai bune melodii de pe noul lui album, clipul in sine fiind o creatie deosebita. Enjoy! :)



PS: A, si pentru cei care se intreaba cum se traduce titlul acestui post (probabil ca sunt destui :P), it quite literally means 'Good evening, everyone!' cu tot cu titulatura de respect. :D Asta ca un preview a cum arata/suna japoneza. :P
Want more? Join a class, neh? ;)

Posted by Nana at 18:42 |

0 Comments: