Ma dor muschii un pic.

Mda, stiu, e putin cam ambigua introducerea, but anyway.

Ma dor muschii, pentru ca am inceput sa lucrez cu Ina la coreografia pentru scena de lupta. Am luat-o de la zero in seara asta si in mai putin de doua ore aveam deja o schema preliminara a ceea ce vrem sa facem. Cool, eh? I know, we kick ass. :D Bineinteles insa ca in nerabdarea noastra de a ne pune pe treaba nu ne-am gandit si la cele mai elementare lucruri cand vine vorba de o asemenea manevra, ca de exemplu sa facem un pic de incalzire la inceput, si ne-am aruncat in exercitii asa, din prima, cu entuxiasmul de rigoare - hence the muscle aches. Buuuuut anyways. It was so worth it. :P

A iesit misto pentru inceput. Bineinteles ca au existat si impedimente in calea progresului nostru artistic (pffa, ce tare a sunat asta =]] ), ca de exemplu ora inaintata (am terminat pe la vreo 11 jumate...noaptea, da XD si asta doar pentru ca vroia tata sa se uite la TV, ca noi am mai fi stat in continuare :D ), sau lipsa de spatiu de desfasurare (pana si sufrageria era neincapatoare, cu toate ca e cea mai mare camera din toata casa), mobilierul deosebit de incomod (numai noi stim de cate ori am lovit ba lustra, ba biblioteca, ba vaza cu papura a mamei, in fine, cam tot ce e prin sufragerie :P ) sau imposibilitatea de a folosi the actual weapons in the fight, pentru ca nici una dintre ele nu este terminata - a mea nu e nici macar inceputa, to be precise. :))

Speaking of which, a fost tata azi pe la niste cunoscuti de-ai lui si a facut rost de teava de cupru pentru Mirokumaru al meu! *does super happy dance* I'm so excited!! pentru toiagul in sine a luat teava de 18,pentru inelul principal, teava de 15, iar pentru inelele secundare, care trebuie sa fie mai mici si mai subtiri - teava de 12. Am stabilit impreuna sa facem inelul principal de diametru aprox 20cm, iar celelalte de diametru aprox 15cm, ca sa nu fie diferenta prea mare, insa nici sa nu fie prea mici inelele. Cred ca o sa iasa perfect in the end. A mai luat tata si o sticluta de bronz auriu pentru vopsit post-procesare si e o nuanta grozava, ceea ce ma incanta peste masura!

Now all we need is to practice the flippin' moves until we get them right si dupaia sa ne sincronizam pe melodie si dupaia sa mai aranjam pe ici pe colo ce mai e nevoie si dupaia....uuuf, mai e de munca, nu gluma. :D Dar nu ne speriem. Vinerea asta avem de gand sa ne intalnim cu Roxana si sa mergem in Tineretului sa exersam p-acolo, ca avem spatiu deschis si libertate de miscare mai mare decat in sufragerie, nici nu e excesiv de populat, si de asemenea o avem pe Roxana ca si observator, care ne poate da idei si ne poate corecta pe ici pe colo, prin punctele esentiale. :P O sa fie tare amuzant sa-i vedem pe pustii aia de p-acolo (ma rog, care o sa fie) cum se opresc din drum sa se uite la tipele ciudate care-si scot ochii cu betele. =))lmfao.

Nu mai vorbesc de restul scenetei: inceputul propriu-zis, the dance moment, si jan-ken-po-ul de final. Toate puse laolalta, plus cautat, mixat si potrivit sountrack-ul pe intreaga chestie, o sa fie mult de munca :D Dar o sa fie misto. Trebe sa exersam miscarile de lupta de vreo o mie de ori pana sa ne gandim la altceva, anyway, asa ca avem cu ce ne umple timpul. :P I'm excited, tho. Abia astept sa vina Nijikon si sa jucam sceneta intreaga and have a blast at it! Si sa-i lasam pe toti cu gura cascata! Mwuhahaha! I'm telling ya, by the time we're through with it, they'll be going 'Seireitei who? o.O' Mark my words! :P O sa rupem gura targului anu' asta! >:)


Pentru moment insa, am nevoie de o aspirina si de inca multa energie sa continui sa repet coreografia aia la nesfarsit. :D Keep your fingers crossed for me, minna-san!
In loc de final, melodia pe care va avea loc scena noastra de lupta:



PS: Uh, aproape am uitat. Faza tare in seara asta: ma abordeaza Vlad (o.O as in Vlad de la noi din grupa. o.O I know, right!? ) pe mess sa ma intrebe detalii despre ce am facut vinerea trecuta sa intalnirea la japoneza. Yeah, apparently s-a inscris si el. Bineinteles ca nu a catadicsit sa se intereseze de toata faza mai mult dkt sa depuna cererea la catedra si dupa-aia gata, insa insasi ideea ca Vlad vrea sa studieze japoneza mi se pare greu de digerat. L-am intrebat de ce s-a inscris si mi-a zis k cik vroia sa faca ceva asa, mai diferit, si cum franceza facuse in liceu si celalte limbi straine din lista de facultative nu i se pareau prea atractive, a optat pentru japoneza. --- slap me now.

Mi se pare hilar, dar nu comentez. :D Astept curioasa sa vad cum se va descurca. Pentru moment, nu-l vad prea interesat de limba in sine, ci mai mult de comicitatea ideii de a invata japoneza, insa se prea poate sa ma si insel. Nu stiu, astept sa vad cum decurg lucrurile. O sa fie amuzant totusi. :))