Atat a mai ramas pana la Nijikon. Pare mult mai putin, desi in acelasi timp parca mai e o vesnicie.

Inca lucram sarguincios la sceneta. Repetam aproape in fiecare zi, pe cat posibil, si trebuie sa marturisesc faptul ca nu m-am asteptat sa ne obisnuim asa repede cu toata faza. Pe cat de greu si complicat parea la inceput ideea in sine de a compune coregrafia pentru o scena de lupta, pe atat de usor si distractiv a iesit pana la urma. Nu am terminat-o, obviously, pentru ca avem oarecare probleme in a gasi cel mai bun mod de a introduce o anume scena la sfarsitul 'numarului' astfel incat sa facem tranzitia de la scena anterioara cat mai natural si mai fluid posibil. Nu e chiar atat de simplu pe cat a fost cu celelalte parti, insa lucram de zor la asta si o sai dam noi de cap pana la sfarsitul weekendului.

Si Mirokumaru al meu prinde forma, at long last. Azi dupa cursuri, s-a apucat tata sa lucreze la el si dupa cateva ore de munca si schite si discutii si dezbateri legate de forma, dimensiuni, aspect si cate si mai cate, e terminat in proportie de 70%. Probleme mai mari s-au ridicat la capitolul inele, cat si in ceea ce priveste imbinarile, insa incetul cu incetul, le vom solutiona si pe ele. Urmeaza ca maine sa finisam inelele si sa facem retusarile necesare, iar candva in weekend sau in decursul saptamnii viitoare sal si vopsim. In orice caz, marturisesc ca a iesit fantastic! Mai bine decat m-as fi asteptat. Sunt profund impresionata, sincer va zic. Pentru cineva care n-a mai incercat asa ceva vreodata (si dupa cum am vazut pe net cand am incercat sa caut creatii ale altor cosplayeri, se pare ca as fi chiar printre primii care isi propun sa faca un asemenea lucru), tata si cu mine am scos o chestie super tare. Arata fantastic, foarte realist, foarte apropiat de original - intr-un cuvant, superb! Abia astept sa-l finisam maine dimineata si sa-l vad vopsit, lustruit, intr-un cuvant, terminat.

Mai e un pic de lucru si la Sode no Shirayuki, si atunci vom putea incerca sa jucam scena luptei cu armele adevarate, sa vedem cum se schimba lucrurile cand folosim the real things.

In rest, viata decurge normal pentru moment. Incerc sa nu ma gandesc foarte mult la cum va trebui sa trudesc dupa ce trece Nijikon sa prind din urma materia si mai ales proiectele la care nu am lucrat nici un piculet pana acum. Nu ca mi-ar fi fost lene, sau mai stiu eu ce, doar ca in general, atentia si energia mea sunt concentrate in principal pe lucrurile care imi fac placere, iar momentan, Nijikon imi face cea mai mare placere, asa ca, desi sunt constienta ca ceea ce voi spune va suna ingrijorator de inconstient - ei bine, scoala mai poate astepta! XP >:] hahaha.

Oricum, nu am de gand sa ma strese prea tare cu nimic. Mai ales acum.
Acum voi merge sa scot prajitura si ciocolata de la frigider si sa ma uit la ceva frumos: ori continui cu Darker Than Black de unde am ramas aseara cu Ina, ori mai 'gust' un pic de Bleach din nou, ca parca a trecut cam mult de cand nu m-am mai uitat....hmm...decizii, decizii... =))) rotfl.

O, da, aproape am uitat: maine avem oficial primul curs de japoneza. :D I can't wait. Sper sa terminam odata cu toata organizarea asta stupida and get to the actual learning of the language. :P Ne-a trimis o tipa mai pe la inceputul saptamanii un fisier pdf cu Hiragana, despre care banuim ca s-ar putea sa avem nevoie. Presupuneri umbla ca profa o sa ne invete sa scriem folosind Hiragana, ceea ce ar fi un pic mai dificil decat cu romaji, dar ar fi totusi amuzant. Ne-am intoarce la desenat betigase si virgulite. =)) lol.
we'll see tomorrow.

In loc de final, melodia zilei: